Page 48 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU
8. Modelul ovoidal, cosmoidul, se reproduce
în orice globulă decupată din el, alcătuind materia ca
o spumă cuantică, christică sau aourică, plasmatică!
Astfel că eonii par stratificaţi de DD interferente şi
concentrice, după valorea lor numerică: „formula
proporţiilor numerice divine”, cum ar fi numărul de
aur sau şirul lui Fibonacci, care dau fractalii, fracţiile
de aur! După umila mea părere, nu există multe DD,
ele abia dacă pot depăşi cu puţin cifra 10, dar oscilează
între 7 – 9 – 12, 24 deja pot fi submultiplii lor.
Problema nu este a numărului lor, ci a proporţiilor
energetice posibile între ele întru zbuciumul lor de a
se uni, a se (re-) găsi în, evident, albia lui Unul, pe
care-l caută natural, întru unire, împlinire. Aceste
câmpuri DD sunt filele albe, teara, pe care scrie,
desenează, ţese sau modelează, se proiectează Mintea,
Gândul lui Dumnezeu! Din întâlnirea lor, se nasc
tensiuni ce provoacă fenomenul de plastificare cu
plasma DD, participantă la un gând (proiect) sau altul
creator. Sublimarea se poate face la întâlnirea luminii
intrinseci a DD cu lumina necreată, venind odată cu
arhetipurile divine, epea pteroenta (cuvinte înaripate)!
Dacă vidul are densitatea absolută, nimicul, ne-entis,
neantul are densitate zero: întunericul cel mai dinafară,
din interstiţiile DD, în care Dumnezeu lipseşte (??)
aproape cu desăvârşire, pentru a face loc expansiunii
protoplasmei ce dezvoltă idei izvorând din puncte
fertile, seminţe divine fertile, logoi spermatikoi! După
fizicianul Mikio Kaku, corzile şi branele au o vibraţie
grafica: Alexandra Busuioc specifică care dau, cimatic, realitatea, o realitate...
Tendere – a (în) tinde, a dat tensiunea dintre două muzicală, antrenând “nisipul” plasmatic al particulelor
puncte + şi -, or, punctul, deşi e un + total, este vid, elementare. Unde-s încordări, tensiuni, acolo apar şi
are informaţie ∞ şi energie 0, deci a-spaţio-temporal! sublimările de particule elementare, care umplu
Vidya este perfect dreaptă, în timp ce DD sunt curbate interstiţiile „lipsite de Dumnezeu”! Şi cea mai mare
în tendinţa tensionată a lor spre marele 1 central sau presiune asupra DD este din partea Nimicului (zero),
periferic, globula este o... „glo-bubă”: umflarea cel mai însetat de Unul, de Vidul total! Nimicul se
punctului de „boala”, lipsa acută a vidului absolut din mulţumeşte cu absorbţia plasmei aourice smulse DD.
fiecare DD, care sunt spaţiu-timp! Şi foamea, De fapt, nimicul interstiţial e plin de harul plasmatic,
voracitatea completitudinii absolute! „Este o boală în aburos al Duhului Sfânt! Haosul primordial plasmatic
lume” (L. Blaga, Nichita) şi e o boală... inevitabilă, străluminos... încă nu e lumea, ci slava dumnezeirii,
căci e boala sacrificiului, sfâşierii, prin care e posibilă harul, „pranima”, lumina necreată, laboratorul
creaţia! Părţile, DD, sunt bolnave de Întreg, de Unul! proiectării programelor ei, orizontul evenimentelor sau
Ipostazele treimice – în glo-buba cosmică-s de aşteptare a prototipurilor protoplasmatice de a se
ipostaziate, la rându-le, prin îngeri! Paradoxul unei manifesta pe orizontul evenimentelor, la întâlnirea
DD este că, cu cât este mai săracă, incompletă de vidul dintre reflexia şi reflecţia divină, e Sophia, în care se
total de care o despart celelalte, cu atât este mai “tare”! concepe naşterea Naturii!
Tăriile diluate de spirit... sunt cu atât mai „tari”, cu cât 9. „Mens [qui] agitat molem!”/ mintea ce
sunt mai lipsite de duh, sunt invers proporţionale mişcă materia. Comunicarea ipostasurilor din globula
densităţii vidului, care... e însăşi tăria în sine! Dacă o cosmică cu Unul oceanic, prin DD, şi plasma lor afină
DD1 este V (id) – (n-1) DD, înseamnă că ea are o „electrizată” de Duhul Sfânt, pe Epea pteroenta
uriaşă tensiune interioară, este tensiunea dintre Vid şi [„cuvinte înaripate” (Homer)], angelice, christice sau
restul DD, care nu mai sunt în DD1, deci câmp” tare”; aourice! (Proto-) ma (ter) ria preacurată, pururi
iar, dacă Vidya este perfect dreaptă (Dumnezeu e drept feciorelnică, primeşte pe „Epea pteroenta” Duhul şi va
şi bun!), atunci orice DD va fi... curbată spre sine naşte, va plăsmui pe Fiul în lume. Bănui că unitatea
însăşi, spre Centrul din interioritatea sa absolută, în de monolit a vidului, de densitate absolută, trece în
căutarea completitudinii întru Unul, care nu-i altcineva ipostazele treimice doar în haosul – văl, mahramă
decât Dumnezeul retras în Sinele Absolut, logoi străluminată a cerului, noosfera – de dincolo de
spermatikoi, într-o anume globulă cosmică sau aion globula cosmică (coaja ei), adică în harul sau slava
(eon), ce şi prin prezenţa DD distincte, curbe, sunt şi dumnezeirii! Rarissimele nave Voyager ce au trecut
limitate, căci orice curbă se închide undeva într-un (cu greu şi mari surprize!) de fruntariile sistemului
cerc, dacă e string, sau o sferă, dacă este mem-brană! solar au fost aruncate de câteva ori de câmpuri extrem
Aceşti sem-in-cer-i, particulele elementare, pot de tari: „coaja” tare a ovoidului, a sistemul solar!
“decupa” noi globule dintru globula-mamă şi, conform Arhetipurile sunt în Logosul central, prototipurile sunt
teoriei holografice, sunt cvasiidentice, dar, dezvoltaţi compoziţiile circumstanţiale protoplasmatice, în
autonom, devin malformaţii ale Totului! proiecte divine proiectate în haosul străluminos al
slavei dumnezeirii. Pe DD, ce traversează globula
REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 45