Page 47 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU refacerea Unului, Totului, Monos! Au o sete de Unul,
întocmai setei Luceafărului zburând către Părintele
şi infinit sau suprainfinit, infinitate absolută! La ce este absolut, genial surprinsă de Poet: “Căci unde-ajunge
El, noi nu-I mai putem adăuga nimic, putem cel mult nu-i hotar, /Nici ochi spre a cunoaşte, /Şi vremea
sta alături de Dânsul, incompleţi, contemplându-l. încearcă în zadar/Din goluri a se naşte. /Nu e nimic şi
Dumnezeu nu ex-sistă, El in-sistă, este insistenţa totuşi e /O sete care-l soarbe, /E un adânc asemene
absolută, ca densitatea absolută a Vidului cosmic, cf. /Uitării celei oarbe”. În aceste globule cosmice (aionii
Nassim Haramein! Globula cosmică, aidoma celei de – eonii gnosticilor), se creează lumi, după legi divine
christal, este necesară creaţiei, căci în ea Dumnezeu bine stabilite, Dumnezeu însuşi nu-şi încalcă propriile
se contemplă. Dumnezeu absolut, în Sine, „nu are nici legi! Dumnezeul... nuclear, ca şi Cel din exterioritatea
timp, nici loc, şi nu cunoaşte moarte”, El este doar globulei cosmice, adică... Vidul absolut, veghează la
gând divin în sine, in-sistent, nu ex-sistent, de unde buna desfăşurare, dezvoltare a creaţiei până la
butada: Dumnezeu nu ex-sistă, El in-sistă! Paradoxal, epuizarea disproporţiilor şi dizarmoniilor într-un
lumea noastră este deficitară de Dumnezeu, în măsura rezultat final, creaţia perfect proporţionată şi armonică
în care nimicul, golurile materiei iau locul Vidului! din ai (e) onul respectiv! Teleologia sau teoria
Vidul este... estele, este totul, adică Dumnezeu şi vine finalităţii sattvice, sau întru absolut, nu mai pare o
de la sscr. Vidya: vedere, cunoaştere, lumină, zi, zeu, utopie! Maximum de structură cu minimum de
Dumnezeu! Dacă luăm de bună teoria branelor şi energie/materie creată, configurând perfect Arhetipul
stringurilor, atunci ea se potriveşte cu cea a Logosului, emis de Dumnezeul interior! Prin punţile
diferenţialelor divine ale lui L. Blaga, reşapată serios diferenţialelor divine, se află într-o permanentă
şi “asortată” cu idei din cărţile Kabbalei, Zohar: cumunicare şi comuniune Dumnezeul unic în întreită
anume, ca să ex-siste lumea, Dumnezeu a trebuit ca, ipostaziere! DD par bune conducătoare de “curenţi
în anumite toposuri, să-i... facă loc în densitatea Sa divini” ai Duhului Sfânt, ce le face şi... vibrante!
absolută, adică să se „pituleze”, retragă („ţim-ţurim”) Pulsaţia vie a lui Dumnezeu în lume, vibraţia
în câte un centru, iar locul eliberat să fie ocupat de gândurilor Sale. De aceea, Dumnezeul interior
diferenţialele divine (DD), un număr “n” de franje, globulei nuclear, poate fi socotit – fără greş – Fiul
trame, voaluri sau văluri care-s distincte şi interferente Tatălui absolut! “Universul e un cerc al cărui centru e
în acelaşi timp, ca substanţele într-un lichid amestecat. pretutindeni şi a cărui circumferinţă nu e nicăieri”
Branele din astrofizica modernă, ca şi superstringurile (Pascal) exprimă perfect ubicuitatea undelor DD şi
le-ar putea perfect aproxima, stringurile (corzile) centrele punctice care, practic, sunt pretutindeni
nefiind altceva decât încheieturile sau articulaţiile a (aiurea!), dar este şi exprimarea ideală a teoriei
două sau mai multe franje, [mem-] brane, afine, care cuantice şi a indeterminării, a incertitudinii lui
se întâlnesc pe „formula proporţiilor numerice divine”, Heisenberg: complementaritatea particulă/undă!
se torc în vârtejuri, locul comun al încheieturilor sau 7. Valorile DD. Parafrazând, „toate DD din
articulaţiilor, deci articulate energetic! Numai acolo globula cosmică duc la Dumnezeu”, central sau de pe
ele sunt compatibile şi, complementar, tind întru circumferinţă, ca razele unei sfere! Fiecare DD este
tensionată, posedă câmp, prin urmare, va sublima (se
va evapora) în particule elementare volatile,
plasmatice, care umple-vor interstiţiile dintre DD. Este
trecerea Vidului absolut în Haosul străluminos
plasmatic, care “tulbură apele”, dar e atât de necesar
Creaţiei: «Fiat lux»! Deci DD au ca centru pe
Dumnezeul centrat într-un punct, dintru care ies
franjele sau tramele DD, tinzănd întru completitudinea
Dumnezeului ce conţine, în infinitatea Sa, acest aion-
globular cosmic (unul sau o infinitate de lumi,
Dumnezeu ştie?!)! Dumnezeul exterior pare a-l
îmbrăţişa pe cel abstras, resorbit în centrul nuclear,
întocmai Maicii ce-şi strânge la piept Pruncul, înfăşat
în cămăşile lui Hristos, scutecele DD! Maica este chiar
ovoidul cosmic ce Îl conţine pe Cel ce o conţine! Este
Shakti, ca energie pasivă (yin), DD plasmatice, o
sublimare a masculinului (yang), modelabilă,
modulabilă de arhetiparele proiectate din centru,
modulate de Gândul Divin. Ma-terra > ma [ter] ria>...
Maria!, Marea Mamă sau... Sophia, locul unde se
manifestă creator înţelepciunea divină! L-am
identificat pe Dumnezeul nuclear, retras în centru, cu
Logosul, dar vorba lui Pascal, acest centru punctic este
pretutindeni şi nicăieri, în acelaşi timp (Heisenberg),
care se proiectează într-o irizaţie de miriade de puncte,
pe care proiectează programele arhetipale, „gândurile
creatoare” în calea plasmei particulelor elementare,
care, şi ele, aproape punctice, înscriu pe teara urzelii
DD a câmpurilor cosmice, Opera Divină. Aici avem
cea mai uluitoare ipoteză axiomatică: punctul
concomitent e, instantaneu, şi ∞; da, căci el e
pretutindeni prezent în acelaşi timp, instantaneu!
44 grafica: Monica Violeta David REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44