Page 43 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU grafica: Monica Hozoc
o închidere, învoltă, dar şi un record al... voltei,
deschiderii [d: +f] tinzând la „spargerea” boltei şi
ieşirea dincolo de limite, în dumnezeire, „în mântuit
azur”! „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,
/Intrată prin oglindă în mântuit azur”. Închis
presupune şi pe închistat, adică oprirea din creştere,
din dez-în-volt. Sub-des-in-volt! Voluntarius-voinţă e
înrudit şi cu... furt, şi cu zbor! „A în-volta” reg. –
înseamnă şi “a creşte în intensitate”, o energie, tărie,
forţă sau sentiment, pur şi simplu a se aprinde de
dragoste, a se îndrăgosti! Germenele din mugurele
“ler” (în-volt, în putere, în floarea vârstei), gata să-şi
ia zborul, să roiască, în volbura corzilor inimii, vârtej
de aripe, în-vol-burare, bolboroseală: în-volt trece în
des-in-volt sau des-în-volt. Mugurele în-volt, corola
în-voltă, îşi dez-[în]-voltă proiectul arhetipal ascuns
înlăuntrul său: rodul pomilor este ascuns înlăuntrul lor,
prima rază scoate la iveală comoara ascunsă,
condensată sau con-serv-ată! Putem spune că orice
mugure este învolt, rotunjit, plin, închis, căci des-în-
volt este desfacerea, desfăşurarea corolei în ceva
învolt, dar pe alt nivel “Eu nu strivesc corola [învoltă]
de minuni a lumii”, cu petale multe, dese, bătute,
policrome, înfoiate, dar şi rotunjită, plină, umflată,
înfoiată, plină de foi! Devoalarea e şi o ieşire la iveală
a feţei de sub voal sau văl<val; revelare, developare =
dezvoltare. [v>h>f] duc la echivalări spectaculoase:
vultur, vultan, vultoare, vâltoare, develloper opus lui
en-velopper, a în-veli, dez-veli – dez-voltare! > [val-
vel-vil-vol-vul-vâl-vâl: val-vârtej!] Vultus (pop.)
însemnă şi faţă! Volare, deci, a fura, a dispărea, a-şi
lua zborul: vultus (hultus), vultur. Volare – vultus e
desfacere în vârtej a aripilor şi z-borul (iz-bor, „din
bor”), acea forfotă a apelor ce ies din burta (bor>bur) şi ai liber pentru pasul ierarhic superior. Ieşirea din
pământului seamănă cu cea a aripelor. E-voluţie, re- închiderea unui nod echivalează cu însuşirea nodului,
voluţie, de-voluţie care e, după Camil, a merge exact proiectat ca un câmp luminos în fiinţa noastră, fără a
pe creasta de val a prototipului substanţei, toate au sărăci nodul de propriu-i înţeles. Tot ce rezolvăm în
acelaşi radical. Să fiu iertat de multe scăpări şi câteva afara noastră, resolvăm de fapt înăuntru, căci “Eu sunt
forţări... necesare! în lume şi lumea este în mine”! „Noi locuim în
2. Corzi, funii, noduri şi mitul ţeserii eveniment” – Heidegger. Valoarea lui spirituală “se
Simbolistica nodurilor, scriam în N.D., este extrem de distribuie oricât, fără să se dividă”, prin corzile ∞, care
bogată în semnificaţii, cu o arie de răspândire dau în DD [Diferenţiale divine], iar cine spulberă
universală. “Orizontul se înnoadă cu sine însuşi în nodul sau îl taie (ca Alexandru Macedon) dovedeşte
forma plină de înţeles şi de lumină a soarelui. Am naivitate, căci nu-i poate anula sau distruge sensul. El
înţeles până acum cel mai bine dintre toate nodul. rămâne şi regenerează nodul. Nodurile sunt sinonime
Când se înoadă orizontul cu un soare... apare cu articulaţiile acestei lumi, ale câmpurilor ei genetice,
temeinicia sensului” (N. Stănescu - “Respirări”). arhetipale, iar pătrunderea în nod e pătrunderea
Nodul e o stare de interferenţă şi de condensare, o înţelesului său. Însăşi fiinţa umană este o ţesere fină
articulaţie, un punct de întîlnire a mai multor stări, de câmpuri, de “noduri şi semne”, pe nivele, integrate
câmpuri prototipale tari ce sublimează în obiecte unele în altele (integronic). [...] În aceste articulaţii se
(bulb. - Găre etc.). Despre frânghia de ascensiune la întâlnesc, ca-n noduri de cale ferată, toate
Cer sau de legătură a stărilor subtile ale fiinţei (cu sau “diferenţialele divine” (DD) ale Universului. Un nod
fără noduri), despre plasă, covor, ţesături sau trebuie să fie în relaţie cu alte noduri, între ele existând
împletituri, lanţ (catenă) vorbeşte Eliade în “Frânghii acea ordine de nivel ontic. Nodul e un pas, o urmă, un
şi marionete”. [...] O problemă este un nod de ochi (de laţ, de apă, de împletitură), o structură
necunoscute împietrite în câmpul „tare” al proiectului arhetipală. Noduri sunt şi galaxiile, aştrii, planetele,
de rezolvat, iar a-i găsi o soluţie inteligentă este a-i seminţele, plantele! [...] Palmierul şi papura sunt stări
găsi sensul şi finalităţile contextuale posibile. A paralele, nu se înnoadă, nu se leagă, inima lor e
dezlega o problemă de viaţă este a dezlega, a re-solva pretutindeni şi nicăieri în acelaşi timp!... “Un nod în
un nod în necunoscutele sale componente. Nodul papură” este un nod fals acolo unde nu e posibil, nu e
leagă, uneşte, asamblează, e o putere ce unifică necesar, unde întregul e deja un nod şi nu mai are
diversitatea. E chiar definiţa hindusă a câmpului: nevoie de alte noduri ce l-ar înstrăina, l-ar corupe.
kshetra – a uni, a ţine strâns laolaltă, împreună (îm- Nodul în sine e un cvasi black-hole: energofag,
pre-una). A dez-lega, a re-solva un nod, nu înseamnă axiofag, cronofag, căci el coagulează, condensează şi
a-i agresa sensul ascuns, criptic. Rezolvând un nod, îngheaţă, încremeneşte, frânează puternic în câmpuri
ți-ai asumat sensul lui adânc, ai trecut o vamă, un prag tari. Cele deschise sunt benefice măcar şi pentru că li
40 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44