Page 49 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU furtunile solare, iar corpul – prelungit în partea opusă!
Asemănarea e şi mai frapantă cu aura omului filmată
cosmică, scrie, se proiectează Gândul Divin, prin cu polaroid! Adică rogvaiv, probabil cu gama sonoră,
arhetipuri sau prototipuri, o logică divină greu de şi celelalte vibraţii, în funcţie de... densitatea
închipuit, de imaginat! Tot ele dau perspectivismul câmpului, atent dozate de formula proporţiilor
spaţio-temporal, căci, câmpuri fiind, sunt şi frâne în numerice pitagoreică! Deci om, după chip şi
cadrul concomitenţei divine şi, curbate, tensionate, asemănare!
prefigurează sferele spaţiale!... Ele încetinesc, 11. “În orice om o lume-şi face încercarea”.
frânează concomitenţa eternităţii, diferenţiat, şi “Eu sunt în lume şi lumea este în mine”! Numai
totodată dau perspectivă spaţiului globular, tot sferoidul uman conţine Dasein, adică acces la
diferenţiat! Câte DD, atâtea... dimensiuni sp-tp monosie, cu deschiderea acesteia spre cer: Crucea
cosmice?! Viteze de fire, adică timp, scalare gunelor sau tendinţelor, dintre care doar sattva...
(concomitenţă încetinită în diferenţiale în degradé) şi salvează! Omul e singura fiinţă capabilă să-şi aleagă
intensitatea tensiunii, adică sferele ce circumscriu şi impună contextele adeveririi şi afirmării sale. Ba,
spaţii! Dacă vidul este... esse (Fiinţa), atunci nimicul îşi creează contextele cele mai adecvate, alegând cele
sau ne-entis (neantul) este ne-estele, non-esse, nefiinţa. mai bune paradigme ale dreptei socotinţe (măsuri) sau
Logos spermatikos sau... sem-in-cer, sămânţa „formula proporţiilor numerice divine”, pentru
Logosului, ne duce cu gândul la ideea de îngeri sau propulsarea pe un nou nivel ontic. Omul are de ales
mesagerii divini ai celor trei ipostaze ale lui între a fi sclavul proiectelor sale sau stăpânul lor,
Dumnezeu în globula-eon. Pericolul căderii în sine a ascultând numai de poruncile divine (Heidegger,
câte unui punct efervescent într-un black-hole (hău Principiul identităţii). Vede ce e dispus să vadă,
sau gaură neagră, bortă întunecată) este iminent, dacă îndreptându-şi reflectorul înspre reperele afirmării
se confundă aceste proiecţii ale Logosului (logoi sale. Propria-ne urzeală este şi urzeala lumii, toarsă şi
spermatikoi) cu Însuşi Acesta! El se ipostaziază în nevedită dintru Fiinţă (vid, nu nimic!), este deci
miriade de aspecte ale Creaţiei, concomitent, numitorul comun al lumii şi al psihicului, cu diferenţa
instantaneu, deci este şi nu este în acelaşi timp el că noi „lucrăm” cu spirit, cu energo-informoni extrem
însuşi. Şi, dacă se rup punţile de legătură cu Marele de fini, plasma aourică, harică, subatomică, în timp ce
Rest din globulă, cu centrul ei christic, avem de-a face lumea lucrează şi cu supernove şi cu roiuri de galaxii,
cu căderea lui Lucifer în cea mai întunecată black- megagalaxii... „Noi locuim în eveniment” –
hole, inferos! Într-un fel, toate obiectele din univers Heidegger, locuim în mitul care ne obligă la jocuri
sunt nişte minihăuri negre, black-holes, dar ele au ritualice, ceremonialuri pentru a ne modela. Suntem
corespondent, se echilibrează într-o white-hole jucaţi până devenim capabili să ne jucăm singuri jocul
(Prototipul, Proiectul Divin?!!!) (trompetele duble, regizat chiar de noi, dar totdeauna atenţi la
legate de găurile de vierme!), poate... ceva mai imperativele divine! Modelaţi şi modulaţi, la început,
gri-cenuşii, intermediare, care “scapă” la suprafaţa dinspre exterior înspre interior, până se aprinde
“orizontului evenimentelor” evenimentele! E vorba de scânteia divină în noi. “Abia când ne întoarcem
echilibre rafinate, de dozări de energii atât de bine gândind asupra deja gânditului, suntem folositori
strunite şi cumpănite, că “se sparie gândul”, “ne doare pentru ceea ce este încă de gândit” – conchide
mintea”! Heidegger în scurtul, dar densul său eseu, Principiul
10. Mezocosmosul, omul. Soarele nostru este identităţii. „Rodul pomilor este ascuns înlăuntrul lor”,
un bulgăre de foc, o globulă din Marea Globulă întâia rază a adeveririi lor scoate la iveală întreaga
cosmică, “scăpând” plasmă, sângele şi carnea podoabă. Mugurele învolt de foi e un perfect model
Logosului interior, prin baleierea sau măturarea cu cosmogonic, regăsit în rizomi, bulbul de ceapă,
câmpurile sale curbate, ca nişte crose, extinse la căpăţâna de varză, păpuşa... păpuşoiului, conul de brad
marginile sistemului solar, ovoidal, “cocoloşii” şi alţi... fractali (ce respectă cu sfinţenie fracţia de aur,
planetelor, plasate pe orbite bine armonizate, iar din care “dă” Numărul Divin de aur: 1,618033...). „Pomul
lutul lor, din humă... se naşte homo, hominis, creşte, înfloreşte, rodeşte şi se-ntoarce la rădăcină”, cu
humanum! Pur şi simplu, din cenuşa stelară, din huma crengile înclinate de rod, fără a-şi trăda identitatea,
plasmatică “răcită” se modelează un chip căruia i se apud Confucius.
insuflă – ce?! – Viaţă, pranima, adică Duh Sfânt! 12. «Câţi oameni sunt într-un om? Tot
Homo efervescent! La Mănăstirea... Humor este în atâţia câte stele sunt cuprinse într-o picătură de
pridvor, la intrare deasupra, o imagine cutremurătoare! rouă sub cerul limpede al nopţii»! Omul – program
Iisus stând pe tron regal în centrul Soarelui, iar de la de programe, cod de coduri: x = f (y, z). Omul joacă
picioarele Mântuitorului curge un fluviu de foc „n” roluri, pentru că are câte un rol pentru fiecare
sângeriu (Sângele sacrificial?) plin de oameni program, pe fiecare plan de existenţă, are potenţial
“pescuiţi” deasupra de îngerii de lumină, iar jos de cei toate diferenţialele divine şi toate arhetipurile! În om
întunecaţi; fluviul „văii plângerii” se varsă în iad, se suprapun scalar, gradual toate potenţele divine, cu
black-hole, “întunericul cel mai dinafară”! Orice excepţia lui 0 şi ∞, căci doar Dumnezeu este,
decupaj plasmatic ar trebui să conţină toate concomitent, şi 0, şi ∞, şi punct adimensional şi ocean
“ingredientele” cosmice ale firii! Şi totuşi... infinit! Dumnezeu lucreează prin cuante – spunea
diferenţierea cred că o face atât suportul bine temperat unul dintre geniile fizicii cuantice! Omul este un
sau dozat, diferenţiat al DD, cât şi gândul divin ce program de programe, un stil individual de stiluri
proiectează arhetipurile de energie necreată, care colective, un modúl de modúle (x = f (y, z))! „Răpim”
reactivează astfel, însufleţesc cu harul slavei celei codurile divine din Creaţie, ni le însuşi-m, le dăm
neapropiate “cenuşa stelară” a humei, sub forma de plasma şi viaţa noastră, conştiinţa noastră şi, sublime,
proiecte plasmatice prototipale! Am rămas uluit când, i le re-oferim lui Dumnezeu, ca ofrandă sau pârgă! Ne
privind sfera câmpurilor electromagnetice ale Terrei, desfăşurăm corola de aripi-antene pentru a prinde
am văzut profilat chipul Omului, cu capul spre tainele lumii, din care ne hrănim spiritual, dar asta
46 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44