Page 54 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

grafica: Maria Obreja ESEU

numai pe rațiune) creației de cultură care este un pro-
dus inevitabil al naturii demiurgice umane. Omul este
un creator prin excelență. Aici unii filosofi vor obiecta
că sunt atâtea moduri de a defini omul câte domenii în
care acesta trăiește și acționează. Spre exemplu, avem
la Aristotel definiția de animal politic (zoon politikon)
dintr-un punct de vedere diplomatic sau la Rousseau
definiția “omului natural”, dintr-un punct de vedere
asocial, revoluționar, anarhic; Mircea Eliade definește
omul cu ajutorul religiei. Conform adversarilor noștri,
cultura n-ar fi decât un domeniu al activității umane,
ca toate celelalte de altfel. Ba din contră. Odată ce cul-
tura implică toate creațiile umane, ea implică și toate
domeniile aferente cunoașterii. Religia, Politica etc.
fac parte din cultură. Deducem că, practic, cultura este
singurul domeniu al activității umane (în sensul ade-
vărat al cuvântului) și de aici destinul creator al omului
se conturează îngroșat pe tabla de definiție.
Prin creație, omul caută răspuns la întrebările
cunoașterii, dar tot ce face este să se integreze în în-
trebare pe un plan mai înalt și să o adreseze la rândul
său celorlalți. Prin cultură lansăm întrebări fără a
aștepta un răspuns.
În Rai, Șarpele i-a înșelat pe primii oameni
promițându-le cunoașterea divină, dar le-a putut-o
oferi doar pe cea luciferică. Cunoașterea paradiziacă
presupune convertirea misterului în non-mister. Omul
este incapabil de acest act, iar prin prisma cunoașterii
valoare” (nu este echivalent cu “totul este bun”), luciferice vede obiectul în două ipostaze, una aparentă
gândește europeanul, pe când la polul opus se află ne- și alta ascunsă; destinul său tragic, munca sisifică, este
garea indiană - scopul indului este să oprească șirul in- acela de a pune întrebări, de a iscodi cripticul obiec-
finit de reîncarnări iluzorii al Samsarei, să dea la o tului, indefinit și la infinit. Omul iese din starea de
parte vălul Mayei (aparență înșelătoare care disimu- grație paradiziacă, își pune problema asupra cripticu-
lează și provoacă ignoranță). Al treilea tip este neutra- lui, formulează soluții, doar pentru a trece din mister
litatea față de ce se petrece în spațiu-timp. în mister și fără speranță de anulare a acestuia. Ultima
3. Categoriile formative. Blaga detemina trei tipuri fază a acestui fenomen de cunoaștere este aceea a or-
principale, fiecare atestând predilecția pentru anumite goliului luciferic redobândit, prin care individul
forme. Individualul este asociat cu vitalitatea și dra- potențează misterul pe căile geniului (la Blaga, intelect
gostea de libertate, tendința de a reda unicitatea unui ecstatic opus celui enstatic, rațional). Cunoașterea și,
fenomen (monadologia lui Lebniz, arta lui William implicit, cultura au pentru om un caracter de muncă
Shakespeare). Tipicul este preferința pentru reprezen- inutilă. Poate că observând iminența morții în fiecare
tativ, armonios, simetric, proporțional, “cosmos orga- moment nu am mai putea trăi, dar de aici și leacul, tot
nic rotunjit în sine” (vechii greci, filosofia creațiile de cultură provoacă “catharsisul”, curățirea
prototipurilor ideale a lui Platon). Absolutul sau sti- interiorului, care îl lasă pe om mai liber. Chiar dacă
hialul este aspirația de a surprinde lucrurile dincolo de are un caracter profund relativ, cunoașterea omenească
natura lor mondenă, de a le reda în tenisiunea lor in- are farmecul deosebit de a produce cultură și vice-
ternă ce dezvăluie “relațiuni cu cosmosul” (spirituali- versa.
tatea răsăriteană, arta bizantină). În încheiere, recapitulând concepția lui Blaga
4. Anabasicul și catabasicul, atitudinea față de des- despre cultură, omul este eminamente definibil prin
tin.Anabasicul este o înaintare în destin prin “cuceriri” ea. Omul este ființa care trăiește întru mister și pentru
specifică europenilor. Catabasicul este o retragere din revelare, iar destinul omului este unul tragic și nobil
orizontul vieții (nonviolența lui Gandhi). Această ca- în același timp. Am văzut că Blaga își clădește siste-
tegorie nu trebuie confundată cu accentul axiologic, mul pe teoria inconștientului, sistemul în centrul căruia
ea este un factor separat determinant al atitudinii față se află un cuplu variat: om-mister, îngrădit de carac-
de destin, pe când axiologicul, pozitiv, negativ sau ne- terul limitat al culturii; cultură-mister, îngrădit de
utru, ține de valoare. cunoașterea cenzurată a omului și om-cultură, îngrădit
Din împletirea transfigurată a acestor categorii, de infinitatea misterului. Cunoașterea adevăratei naturi
împreună cu numeroase altele de grad inferior, rezultă umane rămâne un mister, dar suntem liberi să facem
matricea stilistică. Aceasta se imprimă apriori (ante- supoziția că, respirând în cultură, omul este definit de
rior experienței, independent de experiență; bazat aceasta, așa cum Dumnezeu este definit de creația sa,
omul.
REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 51