Page 53 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU Cosmin-Daniel Brehoi

Blaga: Omul şi cultura

Omul este greu de definit, aproape imposibil de încadrat între parametri riguroşi şi trăsături
cuprinzătoare, de aceea cei mai mulţi filosofi ajung la concluzia că omul este o fiinţă indefinibilă sau
intermediară: o punte între neant şi Dumnezeu, sumă de contradicţii, mărire şi lepădătură a
Universului. Încercând o abordare pe flanc, alţi gânditori s-au folosit de cultură pentru a defini omul.
Dacă fiecare segment uman are o funcție determinată, scopul gândirii este creația de cultură. Omul
este o ființă culturală înzestrată cu un destin creator.
Lucian Blaga este o personalitate de renume divergent față de teoria psihanalistă: inconștientul nu
mondial din punct de vedere al vastei creații în dome- intervine doar sub forma unor refulări în viața
niile spiritului (poezie, filosofie, teatru) în general și conștientă, ci și sub forma inteligenței sale specifice.
în filosofia culturii în particular. Spirit reformator, Omul trăiește “întru mister și pentru revelare”,
Blaga se remarcă prin claritatea și prospețimea gândi- spre deosebire de animal care trăiește “întru imediat
rii și unicitatea exprimării sale infuzate de poezie; el și pentru securitate”, fiind cel mult producător de
poate fi așezat în rândurile celor mai de seamă filosofi cvasi-civilizație stereotipă, atemporală, care pulsează
moderni. După cum chiar el mărturisește, influența anonim în specie. Pe de altă parte, omul este înzestrat
teoriei psihanaliste a inconștientului este la baza sis- cu un destin creator de cultură (metaforică și stilistică),
temului său filosofic. În orice caz, îi aduce completări iar pe lângă categoriile cognitiv-conștiente are și o
acesteia și definitivează o “noologie abisală” (nous- inteligență inconștientă cu structură proprie ce răzbate
suflet, gr. veche), teoria privind căreia inconștientul prin personanță în conștient. Blaga propune ca
are propria sa inteligență, este un loc separat de exoschelet al inconștientului categoriile abisale care
conștiință, înzestrat cu propriile sale noțiuni și catego- se împletesc spre a consolida matricea stilistică indi-
rii cu care intervine în permanență în activitatea viduală și colectivă care este imprimată fiecărei creații
conștientă. Această “comunicare” între cele două tă- de cultură (indivizii cu matrici stilistice congruente
râmuri se face prin personanță, o activitate constantă aparțin aceluiași popor sau curent). Aşadar, omul are
care nu poate lipsi și care asigură conștiinței nenumă- posibilitatea de “a crea” în adevăratul sens al cuvân-
rate informații. A se observa diferențierea cu caracter tului (Bergson a definit omul ca “homo faber” -
meşteșugarul). Omul creează o civilizație de aspect
stilistic și istorie variabilă. Această trăsătură de creator
atribuită omului este o probă în plus la procesul titlului
de onoare pe care i-l conferim în continuare în calita-
tea sa de “fiinţă culturală”.
Lucian Blaga teoretizează multilateral incon-
ştientul uman, iar cele patru tipuri de categorii abisale
principale sunt următoarele (fiecare categorie din fie-
care tip apare câte o singură dată):
1. Spațiul şi timpul. Spațiul este un factor de
importanță peremptorie în creația de cultură; se disting
diverse tipuri în funcție de seminții, grupuri etnice.
Românul este natural îmboldit să creeze sub zodia
spațiului ondulat-spațiul mioritic, plaiul cu dealurile
și văile sale. Cel mai bine detectează Blaga aceste tră-
sături în creația folclorică-anonimă. Rusul crează în
spațiul-plan analog întinsei Siberii, vest-europeanul
într-un spațiu tridimensional infinit, triburi hamito-
arabe în spațiul boltă etc. Timpul se deosebește meta-
foric în timp-cascadă (trecut), timp-fluviu (prezent) și
timp-havuz (viitor). Culturile marcate de timpul-cas-
cadă au tendința de a elogia trecutul glorios, ceilalți
orientați spre un viitor mai bun în timp havuz și po-
poare ce se situează în timpul-fluviu, descrise de un
“carpe diem” organic.
2. Accentul axiologic. A doua grupare de ca-
tegorii presupune trei atitudini posibile față de cele pe-
trecute în spațiu-timp: afirmarea pozitivistă, “totul are

50 grafica: Mihai Chercheșu REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44