Page 51 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU absoluta Lui interioritate Brahma-Logosul! S-a lucrat
sute de milenii la modelarea noastră dinafară întru
Acoperirea în aur sau în aour! Molecula este unitate interior, la centrarea pe sculptorul interior al filtrelor
minimală ce menţine calităţile (sensurile, însuşirile, arhi-fine, am fost jucaţi de mituri şi religii, de întreaga
semnificaţiile) unei substanţe! Dacă atomul este cultură şi civilizaţie, acum e momentul ca omul să fie
silabă, molecula este deja cuvânt! Expresia minimală însuşi Jucătorul propriului său scenariu, cel mai
a unui prototip! potrivit firii sale: eşti jucat de alţii, de alte mentalităţi,
15. Grecii deosebeau net έίδη – έιδωλον, mancurtizat, sau îţi joci propriul tău rol, după propriul
imaginea ikônică, formală, de ίδέά – Ideea propriu- scenariu gândit de tine, nu de alţii! Jocul agonal sau
zisă – imagine – chintesenţă structurală, maieutica identităţii de sine – rituri arhaice care ne scot
prototipală. Ideea-arhetip nucleară îşi sublimează la suprafaţă; joci, după ce eşti bine jucat, frământat în
plasma în câmpurile DD, norii electronici afini, strâns joc sau ritualuri (ca şir de rituri), actele unor mituri sau
struniţi de nucleoni+. Nucleul – chintesenţă religii puse în scenă, numite şi ceremonialuri. Te pun
diferenţiată divin, imaginile, care-s limitele câmpurilor în situaţii modelatoare (aşa modelatu-ne-a Dumnezeu
electronice formale: acele sfere, „uriaşe” faţă de din lut sau humă?!). Când mitul–ritual devine fals, prin
nucleu... goale, despre care vorbesc azi fizicienii: înstrăinare şi uitare, atunci „ugerul”, ce şi-a pierdut
„spuma cuantică de microglobule”, materia, idolii- menirea, a devenit mancurt uscat de scalp mutilat!
imagini, ca aparenţele chintesenţelor nucleare or, în Mancurtizáre – Supunere orbească, depersonalizare,
nucleu ştim bine cine se ascunde! Ca şi-n cazul îndobitocire, spălare a creierelor, a conştiinţelor
atomului, valenţele electronice sunt cele ce dau programate să execute ordinele călăilor! De pildă,
formele, nucleul este temeiul, fundamentul, fondul sau 2+2=5! Sau joaca „de-a alba-neagra”, pentru a distrage
conţinutul, el are noimele în sine, în timp ce electronii atenţia de la probleme cardinale: diversiunea. „Nu
sunt aparenţe formale, de comuniune şi comunicare, există nici o lege care să interzică «mankurtizarea»
de schimb! Electronii sunt limita, coaja sferelor conștiințelor” echivalent cu o criminală manipulare
discoidale concentrice proporţionate din interiorul contra adevărului bazat pe probe, contra firescului sau
nucleului de nucleoni afini! Imitaţia este fără noimă, normalităţii! Apare la Cinghiz Aitmatov în romanul
fără temei! Este mascaradă! Conotaţia însă e punere „Djamila”, un obicei al „populaţiilor turcice din zona
în evidenţă şi valoare a aspectelor! Figuraţia e ca un sa de origine: povestea transformării unui om liber
joc, dar orice text e o “textilă”, veşmântul nostru de într-o slugă desăvârşită printr-un procedeu de o
cuvinte care ne falsifică, învăluie şi învelesc, ascund. cruzime extremă”. Victimei „supuse procesului de
Limbajul denotativ chiar este o ficţiune şi o figuraţie, mancurtizare i se aplica strâns pe capul ras un uger
o mască! Pot fi fermentul germinaţiei noastre fertile, crud de animal, apoi era lăsat mai multe zile sub
catalizatorul sau stimulentul, dacă-s adecvate. soarele torid deşertic, legat şi cu un fel de jug în jurul
Limbajul, textul, e o figuraţie, căci ţine locul, ne gâtului ca să nu ajungă la cap. Uscându-se, pielea
înveşmântăm în cuvinte care ne falsifică, iar regele înfăşurată pe ţeastă se strângea, provocând dureri de
simulacrelor ştim cine este! Simulacrele lovinesciene neîndurat. Din pricina suferinţelor, îşi pierdea
şi maimuţele perfecte ale sec XIX: Chiriţa şi memoria şi identitatea, devenind un rob [>robot]
“Franţuzitele” lui C. Facca! De-atâtea mode sau perfect, depersonalizat şi gata să îndeplinească orice
curente neadecvate spiritului nostru adânc, „ne-au tras poruncă. În roman, un astfel de mancurt îşi ucide, la
curentele”, falsificându-ne, în sensul că ugerul vieţii a ordinul călăilor, mama”.
devenit mancurt uscat pe scalpul nostru schingiuit, Deci crearea „omului nou”, a golemului,
spălat, şters! Curentele, módele, doctrinele ideologice căruia i se prinde de ţeastă o doctrină ideologică
pot fi mancurtizante, dacă te laşi trăit/târât de ele, mincinoasă, manipulantă, depersonalizantă! Spălarea
dacă-s inadecvate şi nu-s doar fermentul dospirii tale creierului victimei, este simbolul tuturor ideologiilor
fertile, dacă te domină, nu le domini (de la... sau doctrinelor false, utopice, înstrăinate de Om şi
Dominus!)! Dumnezeu, făcută „pe şest”, driblând orice lege
16. Ludicul ritualic. Omul – persoană, morală sau democratică. Da, omul era „prins” în
trimisul lui Dumnezeu pe Pământ, descâlceşte pâsla, mituri, jucând „ritualuri” prescrise, prejudecat de
structurează, selectează, purifică, dă sens, valorifică. acestea, pentru a se (re-) găsi pe sine. Masca
Sculptor interior şi exterior! Revine ideea că omul este exterioară, dacă-i autentică, poate deveni uneori
trimisul lui Dumnezeu în lume pentru a o converti în expresie a fiinţei tale lăuntrice, te reprezintă, şi ca
ce a fost şi chiar mai mult de atât! Mântuirea lumii „faţă” ce revelează, devine persona (una din miile de
imperfecte prin Om, de câtă cinste divină suntem expresii), “prosoponul” tău, “faţa” autentică ce
copleşiţi, iar noi suntem atât de orbi şi izvorăşte din adâncurile fiinţei tale lăuntrice. Deci
nerecunoscători! Persona, purtător de... persoane, imaginile, măştile, rolurile, feţele cu care traversăm
precum un cuier sau un... prepeleac de oale! Câte? situaţii sunt revelate şi relevate, developate
Ne-o zice Eminescu! Infinite, câte situaţii ni se (dezvoltate) de situaţii de referinţă, roluri-măşti! Asta
imprimă ca scriere de energii, la întâlnire! Putem fi e şi conotaţia, repet: punerea în evidenţă diferenţiată
expresie a “n” măşti, desăşurate dintru sinele nostru a aspectelor, un ansamblu de măşti contextuale...
adânc, la întâlnire, sau imprimeuri neasimilate, figuraţia! Modelarea lumii dinspre arhetipul nostru
mutilante, ce nu ni se potrivesc, artificiale. Punerea în lăuntric, a nu ne lăsa modelaţi de reflexiile palide,
situaţie e scoatere la iveală şi amprentă, deopotrivă! nesigure ale lumii imperfecte, mincinoase!
În câte situaţii putem fi puşi!? Teoretic, în ∞, practic, 17. „Legenda neagră” sau „damnatio
în cele afine, vitale, care ne reprezintă apoi dintru noi, memoriae”. Noi figurăm în anumite roluri, dând
sunt fertile, re-active! Suntem sculptorul nostru situaţiei ce avem mai bun în noi, sensul sau valoarea
interior sau un grosier sculptor exterior, după ureche, necesară din ceea ce ea ne cere, din calităţile pe care
mutilant? Identitatea noastră ascunde atât sinele ea le revelează, relevează şi utilizează! Fac parte din
personal arhetipal (Atma), cât şi Sinele Absolut, în situaţia cu care fac corp comun, mă conţine şi o conţin,
48 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44