Page 46 - 2014_revista_noastra_nr_41-42
P. 46

RECOMANDARE                                după zece seara şi nimeni  nu se gândeşte la culcare,
                                                              restaurantele şi cafenelele fiind pline până târziu în
        transilvănean cu o grădină creată de regina Maria, o noapte. Iarna sunt însă nămeţi care acoperă Bucure-
        personalitate de spirit şi cu simţul umorului. Călătoria ştiul.
        de la Sinaia la Bucureşti îi oferă imaginea sondelor de      Capitolul al treilea este dedicat Deltei Dunării,
        pe Valea Prahovei şi a unui bâlci de un pitoresc aparte, un tărâm al păsărilor, al sălciilor care pare părăsit în
        prilej cu care îi descrie pe ţiganii lăieţi, “nişte sihaştri timpul zilei când arşiţa produce reflexe metalice pe su-
        căzuţi în păcat”(figuri asemănătoare cu Hristos, dar îi prafaţa apei. Descrie viaţa pescarilor, prelucrarea ca-
        califică drept hoţi şi mincinoşi).                    viarului.  Despre  Galaţi  n-are  nimic  interesant  de
                                                                         prezentat cu excepţia cartierului ţigănesc.
                                                                                Capitolul al patrulea este rezervat
                                                                         Bucovinei, unde ajunge după o lungă că-
                                                                         lătorie cu trenul şi doreşte să vadă neapărat
                                                                         mănăstirile. Îi pare rău că n-a putut vedea
                                                                         Iaşiul  prin  dreptul  căruia  a  trecut  pe  la
                                                                         patru dimineaţa. Despre Iaşi, capitala Mol-
                                                                         dovei pe când Bucureştiul abia exista, ştie
                                                                         din  fotografii  şi  relatări;  aminteşte  de
                                                                         Golia, Galata şi Cetăţuia.
                                                                                Într-o zonă cu păduri de brad se
                                                                         află mănăstirile din ţinutul Neamţului, pe
                                                                         văile Bistriţei sau ale afluenţilor săi: Văra-
                                                                         tec, Agapia, Secu, Neamţ. Ultima a fost re-
                                                                         făcută  de  Ştefan  cel  Mare  pe  care  Sir
                                                                         Sacheverell Sitwell îl consideră erou na-
                                                                         ţional deoarece datorită ripostei vitejeşti a
               Capitolul al doilea este dedicat Bucureştiului oştilor sale, turcii n-au supus niciodată pe locuitorii
        văzut de el ca un oraş mare, întins pe o suprafaţă im- Moldovei şi ai Munteniei la umilinţele îndurate de alte
        ensă, casele fiind înconjurate de grădini, ceea ce-i con- popoare din Balcani; înaintaşii noştri au fost vasali,
        feră un aspect pitoresc. Bucureştiul este prezentat ca dar nu supuşi. Ajunge  la Cernăuţi, oraş aflat la graniţa
        o combinaţie de multe influenţe: franţuzeşti (de unde dintre România, Polonia şi Rusia, locuit în special de
        provin moda, luxul), vieneze (balurile), ru-
        seşti (care dau extravaganţa şi risipa), tur-
        ceşti, fanariote (obiecte de îmbrăcăminte
        care amintesc de Fanar descrise cu minu-
        ţiozitate, un mod de viaţă lenevos, deca-
        dent). Remarcă clădirile moderne, dar şi
        semnele de cumplită mizerie, mănăstirile
        aflate în oraş sau la margini (Ţigăneşti, Pa-
        sărea, Comana), bisericile, palatul Mogo-
        şoaia care arată talentul şi bunul-gust al
        Marthei Bibescu. În restaurante se cântă
        muzică americană, vieneză, rusească, ro-
        mânească. În ceea ce priveşte muzica au-
        tohtonă, cântată mai ales de voci feminine,
        remarcă faptul că este muzica unei ţări de
        miazăzi, echivalentă cu fadourile Lisabo-
        nei, melodia pe care o consideră emblematică fiind negustori evrei, bogaţi şi rafinaţi, şi cunoscut pentru
        Ionel, Ionelule. Este descurajat însă de canicula care emulaţia teatrală. Apoi prezintă câmpia nesfârşită din-
        paralizează în timpul verii orice activitate de la miezul tre Prut şi Nistru, oprindu-se la Hotin, un oraş cu po-
        zilei şi până la cinci după-amiaza. De aceea, cina se ia pulaţie  evreiască,  case  sărăcăcioase,  fără  iluminat


          42                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42
   41   42   43   44   45   46   47   48   49   50   51