Page 44 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ESEU incipientă, posibil chiar și înapoi în copilărie, protejată
de căldura căminului, din moment ce familia și-a pier-
cipale, linie ce face parte dintr-un cerc amplasat în dut-o. Dacă în opera ei, sfârșitul este la fel de tragic
centrul tabloului. Crenguța înflorită simbolizează ca drama sa experimentată în realitatea irespirabilă a
pomul vieții și este recompensa simbiozei lor. Pentru regimului comunist, în cele două tablouri mai există
evrei animalele reprezintă legătura omenirii cu univer- ceva speranță pentru reîntregirea ființei după dobân-
sal, conotații ce trimit înspre aceeași sferă, a spațului direa statutului de veșnic călător între cămine. Deși în
cosmic, regăsim și în formele circulare mari ce se gândirea contemporană expatrierea sau inducerea sen-
transpun în corpurile cerești: Soarele, Luna (în eclipsă, timentului de neapartenență în țara natală nu par a fi
stânga jos) și Pământul). drame capitale, nimic nu sfâșie mai tare ființa umană
Motivul dublului pare transfigurat în cele două decât gândul de singurătate absolută, izolare, respin-
tablouri: în primul tema animalieră se repetă în partea gere din partea comunității în care avea cea mai mare
dreaptă a picturii în nuanțe intense de albastru, împru- încredere. Astfel, atât scriitoarea cât și cei doi pictori
mutându-se chiar și elemente umane (ochiul stilizat, se ajută de artă ca de o formă de terapie prin care spăr-
cu maro), iar în al doilea tablou, “personajele” princi- turile din propria ființă se pot reîntâlni și recrea fazele
pale sunt chiar oglindirea în dublu a fiecăruia. Cei doi incipiente de care se agață în amintiri. În acest mod le
par fascinați de prezența celuilalt, ochii lor împrumu- imortalizează, le conservă, păstrându-le mereu în stră-
tând din valorile cromatice ale curpurilor, podoabele fundurile memoriei, conturate de nostalgie și emoțiile
colorate pe care le poartă sunt transpuse în dublu, ex- din conștientul actual (căci nu poat fi ilustrate în tota-
presia facială în sine pare a fi o oglindire firească a litate nici chiar de imaginația însăși, sentimentele de
ființei. dor și nostalgie fiind prea puternice pentru a fi înlătu-
Pe tot parcursul romanului “Călătorie într-un rate acum) pentru că în realitate situația inițială, a țării
picior”, Irene, la fel ca și Herta Müller, încearcă cu o protectoare ce nu permite individului să se simtă sin-
frenetică disperare să își reîntregească ființa despicată gur și vulnerabil, nu va mai putea fi atinsă niciodată.
odată cu expatrierea și să ajungă la stadiul din starea

grafica: Denisa Paula Saragea

40 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42