Page 45 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

Crina Capotă RECOMANDARE

Sir Sacheverell Sitwell, Călătorie în România

Autorul acestei cărţi (apărută la Editura Huma-
nitas, 2011) s-a născut într-o familie aristocrată en-
gleză. Personalitate de o vastă cultură, a fost poet,
critic şi istoric de artă, memorialist şi autor de jurnale
de călătorie. În 1937, primeşte din partea prinţesei
Anne-Marie Callimachi (căreia îi şi dedică cartea) in-
vitaţia de a face o călătorie (de patru săptămâni) în Ro-
mânia aflată în acea perioadă în plină înflorire şi
modernizare, cu o viaţă intelectuală strălucitoare, păs-
trându-şi totuşi tradiţiile şi modul de viaţă patriarhal.
Deschis spre cunoaşterea unor noi culturi, Sitwell ac-
ceptă invitaţia; el a refuzat să se documenteze, depă-
şind astfel locurile comune întâlnite în relatările despre
România, venind cu propriile impresii prezentate într-
o manieră elevată şi cu mult talent literar. Atrage faptul
că este detaşat de tensiunile politice pe cale de a se
acumula în lumea contemporană cu el. În epocă, era
numit “un călător de lux”. Volumul a apărut în februa-
rie 1938.
Sir Sacheverell Sitwell porneşte de la premisa
că România este o ţară îndepărtată, situată la capătul
Europei, una dintre ţările europene puţin cunoscute.
După părerea sa, primul lucru frapant pentru un străin
este bogăţia potenţială: solul fertil care permite să se
cultive orice, oriunde, zăcămintele de petrol, cărbune,
fier. Remarcă personalitatea distinctă a Bucureştiului.
Dar cartea se ocupă în primul rând de oameni, de cei zarea”. Îi plac Sighişoara, cetate medievală a saşilor,
care au reuşit să supravieţuiască trei veacuri de răz- înconjurată de Câmpia Transilvaniei, şi Sibiul, prilej
boaie între cele trei mari puteri vecine: Rusia, Austria, cu care descrie tablouri aflate în colecţia Palatului Bru-
Turcia. Pune coeziunea ţării pe seama lui Cuza şi a fa- kenthal. Traversând munţii, ajunge în Oltenia unde-l
miliei domnitoare. În cursul vizitei, a fost primit de atrag splendidele covoare plasate după cele persane şi
Carol al II-lea care, după părerea sa, era omul cel mai turceşti şi mănăstirile: Cozia, Dintr-un Lemn, Hurezi,
capabil din ţară. Călătorul englez preferă România aflate în ţinuturi bucolice. Este dezamăgit de oraşul
veche, nealterată de civilizaţia modernă. Pleacă cu Curtea de Argeş, de Câmpulung (pe care-l etichetează
amintiri de neuitat despre Câmpia Transilvaniei, pă- drept “urât”), în schimb, Rucărul este considerat “oră-
durile Olteniei, Delta Dunării, mănăstirile din Buco- şelul de munte ideal”. Despre Sinaia, “capitala de vară
vina, casele de lemn, costumele populare. a ţării”, afirmă că este o localitate cunoscută englezu-
Fiecare capitol al cărţii este dedicat unei zone lui obişnuit; apreciază hotelurile excelente, restauran-
vizitate în România: capitolul I – intrarea în ţară, dru- tul, parcul, cazinoul, cofetăria minunată a lui
mul cu trenul spre Bucureşti; capitolul 2 – dedicat Bu- Kalimzakis. Nu sunt omise mănăstirea şi Castelul
cureştiului; capitolul III – Delta Dunării; capitolul IV Regal Peleş a cărui arhitectură ţine de goticul german,
– Bucovina şi ieşirea din ţară. De la fereastra vagonu- cu trăsături bizantine şi renascentiste. Pentru a ajunge
lui, călătorind prin Transilvania, Sir Sacheverell Sit- la Castelul Bran ca să-i facă o vizită reginei Maria,
well admiră ogoarele nesfârşite care arată rodnicia trece prin Braşov unde-i atrage atenţia Biserica Ne-
solului; la orizont se vedeau munţii “care dantelează agră. Castelul Bran este catalogat drept un vechi castel

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 41