Page 96 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

CONFIRMĂRI

Sfârșire

Când a fost încarcerat apusul
roiuri, roiuri s-au boltit deasupra-i,
și-au înfipt ghearele-n crengi
ale unui singur copac gol,

care le-a strâns până la ultima.
Soarele s-a suspendat din culpa
ramurilor vechi ce-l tăiau domol
și, când a ispășit pedeapsa,
s-a prăbușit cu bruma,
tic-tacul său a smuls amintirile în stol.
Crengile și-au strâns rănile
până la ultima.
Și ultima respirare a lor.

Memini

grafica: Ioana Cosor
Muzici îmi cântă-n creieri,
trilurilor ațipite vrând să le-ascult
notele smulse din bucăți Introspecție

de frunze galbene de seri
pe care le-am depus Pe geamul din fața-mi întunecat,
și pictat aburit de gânduri oftate prelung,
până pensula s-a rupt. se tulbură galbenul de felinar,
“- S-au închis?” scânteind palid,
fredonau urmărește zborul petalelor
glasuri de stele, nopți și sori. ce ore, minute, secunde o să îngroape
Atât de tare auzeam surd. și când ele se frâng
Trilurile răsunau s-a-ntrerupt.
cu ecou de suflet în cuvânt. Ochii înăuntrul pleoapelor se strâng
Vâltori și pe geamul din urma-mi orbește

s-au făcut câmpii. privirea
S-au închis ochii, urechile, gândul. ce-acum vede dincolo de departe.
Bătăile-mi știam s-ascult: Tu,
râdeau cuvintele-mi sunt calde, se scurg,
de-a rândul. citește, citește, citește.

92 REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54