Page 95 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

CONFIRMĂRI

Bogdan VIȘAN Degustare

clasa a XI-a E
Petală,
n-ai vrea să-mi guști cuvântul,
Unghiul umbrei
să-mi devii eternă
cum mi-e
Mă lași să cad, doar un trandafir gri
să-mi vâslească timpul trupul cu bucăți
stins în marea propriilor ochi și tremurături din alte nuanțe,
fără maluri împroșcare de viu,
între cele patru ziduri eterne, arhitectură eclectică
scrijelite de urletul din plopi de gânduri, nuanțe, trăiri
și fără uși, ferestre, găuri, scurse din pensulă
trăiri terne. în mine,
Te amuzi pânză ruptă?

când ștergi de pe foaie zidurile, Pe tine să scriu,
hiperbolele, să-mi usuci cerneala,
lăsându-mă în umbra unuia, să o pierzi printre riduri,
în monocromatice vâltori. să-mi ții cuvântul atrofiat,
Fără să mă scoți, dar atât de viu,
rămân claustrat de nimic oglindă a culorilor ei
și față de toți; în culorile mele,
atomii de cleștar au prins rădăcini până dai de uscat
pe una din nonculori. în marea ochilor ei

Egouri și vanități și până ce
în mare n-o să mai fiu.

Lumina bruiază pe ziduri,
fascicule sunt salive albe,

umbre se răstoarnă, abisuri.
Te-astupă noaptea
cu tot cu felinare,
plictisul negru e doar fum,
ce are să te mai aprindă?
La fiecare colț respiri mai bleg,
te-năbușești.
Știi că ești pierdut printre crengi
cu spinii care se perindă.

Râzi, îi lași să te atingă,
mergi cu ghimpii înfipți în picior.
De ciudă, te-ar arunca în tufe pline.
Mila divinităților
o fi ultimul suflu gol? grafica paginilor:
Ștefan Ciprian Gherghel

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 91