Page 90 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

DEBUT
lor mei, un grup de copii făcea gălăgie în
dreapta mea, încercând să perturbe liniștea
celor din jur. Am încercat să îi ignor cât am
putut de mult, dar o conversație între o fată
și un băiat mi-a atras atenția și nu o să regret
niciodată că am tras cu urechea. Nu îmi aduc
aminte cum îi chema, însă îmi amintesc al-
bastrul ochilor fetei și îngrijorarea care se
citea pe chipul băiatului. Discuția lor a fost
ceva asemănător cu ceea ce urmează să vă
spun:
- Pe unde ai umblat?! a întrebat-o el
speriat și nervos în același timp.
- Am fost să fac o baie în mare,
voiam să simt cum îmi fuge nisipul de sub
picioare. De ce? Ce s-a întâmplat?
- Mi-am făcut griji. Toată lumea era
aici, mai puțin tu. Îmi era teamă că poate ți
s-a întâmplat ceva rău.
- Stai calm, nu am pățit nimic. Și grafica: Maria Noemi Balaban
chiar dacă ar fi fost așa, oricum nu v-ar fi
păsat. M-ați invitat în această excursie doar
pentru că sunteți prieteni cu fratele meu. doar această întâmplare pentru a scrie ceea ce s-a do-
- Nu spune asta. Mie mi-ar fi păsat daca ți se vedit a fi un roman de 400 de pagini. În zilele care au
întâmpla ceva. Mie îmi pasă de tine, să nu te îndoiești urmat, am continuat să merg în diverse locuri unde mă
niciodată de asta. duceam și cu familia mea în copilărie. Am fost la par-
Mi-am dat seama doar din modul în care o pri- cul de distracții, unde am observat dragostea pe care
vea că era îndrăgostit de ea. Îmi era foarte ușor să ob- o mamă o poartă pentru copilul ei, chiar dacă nu îl lasă
serv dragostea din jurul meu. Îmi era mai greu însă să să facă tot ceea ce vrea. Am mers la delfinariu, unde
îmi dau seama de dragostea din sufletul meu, dar asta am realizat că ceea ce noi numim „pasiune pentru me-
este o poveste pentru altă dată. Revenind la ceea ce seria pe care o practicăm” este tot o formă de dragoste.
v-am spus anterior, nu vă imaginați că a fost suficientă Am văzut un om care era mereu însoțit de câinele său
credincios și mi-am dat seama că iubirea există și
acolo unde cuvintele nu pot fi rostite. Am mers la res-
taurantul meu preferat din Olimp, la „Belvedere”, și
am ascultat poveștile unui orb care era îndrăgostit de
locurile pe care le văzuse înainte să își piardă vederea.
M-am observat pe mine și am realizat că sentimentul
de adorație pe care îl am pentru mare este tot o formă
de afecțiune. Iar, cel mai important, am analizat ceea
ce se afla chiar în fața ochilor mei și în sufletul meu și
am descoperit dragostea pentru bărbatul care mi-a fost
mereu alături, pentru Bogdan.
Acea excursie la mare a fost una cu și despre
dragoste, care mi-a deschis ochii și mi-a amintit ceva
ce știam deja: că există mai multe moduri de iubire,
de a iubi si de a fi iubit. Iar când universul iți face un
cadou așa de frumos ca acesta, este păcat să nu îl
împărtășești. Așa că am vrut să scriu o carte despre
această întâmplare din viața mea, deoarece mi-am
dorit să le deschid și eu ochii altor oameni și să le de-
monstrez că suntem înconjurați de iubire și că trebuie
doar să ne permitem să o vedem și să îi permitem ei
să intre în viața noastră. Iar așa a luat naștere „Povești
de dragoste la malul mării”.
Și nici bine nu am terminat, că oamenii deja
erau cu mâinile ridicate. Din spate se auzeau vocile
unor reporteri curioși, întrebările începeau să curgă.
Eu m-am scufundat în fotoliul pe care stăteam, răspun-
zându-le si bucurându-mă de impactul pe care viziu-
nea mea și mesajul transmis l-au avut asupra lor.

grafica: Ramona Anca
86 REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54