Page 89 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

DEBUT
Andreea ENE clasa a X-a E

Povești de dragoste la

malul mării*

- Vezi, am ajuns la timp. asta dacă nu la malul mării? Așa că am plecat amândoi
- Ai avut noroc că nu a pentru o săptămână la mare, eu ca să îmi caut
fost aglomerat. Ai emoții? mă inspirația, iar el ca să se asigure că o să o găsesc. Și
întrebă dragul meu soț, nepu- nu vă imaginați că am fost într-un loc exotic, ci chiar
tându-și ascunde tensiunea și iritarea pentru că întin- aici in România, în stațiunea Neptun, deoarece acolo
sesem atât de mult pregătirile, încât acum eram ușor mergeam mereu cu familia mea în copilărie. Și a fost
în întârziere. suficient.
- Bineînțeles că am emoții, altfel care ar mai fi
farmecul? îi zic în timp ce mă îndepărtez de el.
Părăsesc culisele, așa cum mă părăsesc și pe
mine toate fricile și gândurile rele și pășesc pe scenă,
în fața zecilor de oameni care au venit să mă vadă. În
timp ce mă îndrept spre microfon, lumea începe să mă
aplaude. Văzând câte persoane sunt prezente la eveni-
ment, inima mi se umple de bucurie. Am așteptat clipa
asta toată viața mea, iar pentru prima oară mă simt îm-
plinită.
- Bună seara! Pentru cei care nu mă cunosc și
au venit la acest eveniment pentru a-și însoți prietenii
sau rudele, numele meu este Anastasia și sunt autoarea
cărții „Povești de dragoste la malul mării”. Bine, nu
sunt doar atât, dar așa aleg să mă prezint în fața dum-
neavoastră în seara aceasta. Știu că aveți nenumărate
întrebări, atât despre mine, cât și despre cartea mea.
Dar, înainte de a continua cu acestea, vreau să răspund
la una care mi-a fost adresată recent: „Cum a luat
naștere cartea ta?”. Fiți foarte atenți, căci urmează să
vă spun o poveste fascinantă.
În urmă cu doi ani mă aflam într-un impas. Nu
reușeam să găsesc o sursă de inspirație, ceva despre
care să scriu. Totul în jurul meu părea doar alb și
negru, nu exista nicio nuanță de gri, cu atât mai puțin
vreo culoare care să îmi înveselească ziua sau măcar
să mi-o întristeze. În momentul acela orice emoție ar
fi fost bună, căci nu mai simțeam nimic. Bine, e im-
propriu spus nimic. Mă simțeam presată de toți cei din Imediat cum am ajuns, mi-am lăsat bagajul în
jurul meu care așteptau ca eu să mai public ceva. Toți cameră și m-am dus pe plajă. În ciuda faptului că era
mai așteptau o carte. Însă acest „presată” nu era o ora 4, nu era foarte multă lume. Probabil că îi speria-
emoție pe care să o pot transmite cititorilor mei. Nu seră norii din acea zi. Însă pe mine mă bucurau, deoa-
puteam să scriu ceva cât timp eram așa de tensionată. rece ei dansau sus în cer, iar valurile valsau jos pe
Nu, cursurile de scriere creativă nu au funcționat. Și pământ. Nisipul vibra și el, dorindu-și să participe la
nici să vorbesc cu alți autori nu m-a ajutat prea tare. spectacolul naturii. Soarele își mai făcea simțită
Însă, într-o zi călduroasă de vară, soluția a apărut de prezența din când in când, scoțând câte o rază pe rin-
unde mă așteptam mai puțin. Soțul meu Bogdan, care gul de dans, luminând întreaga „sală de bal”. Păsările
pe atunci îmi era doar editor, a decis că era timpul să participau și ele, cântând și zburând între cele două
merg într-o vacanță, undeva unde să mă relaxez și să lumi despărțite de linia orizontului. Iar în timp ce eu
uit de probleme. Și ce alt loc mai potrivit pentru a face admiram priveliștea minunată care se afla în fața ochi-

* Ascunzând frământări, emoții, zâmbete în colțul inimii, proza scurtă a Andreei Ene transmite aceeași
sensibilitate cuceritoare care o caracterizează pe autoare. Cuvântul se metamorfozează, e plin de sens și sensuri
noi și transformă povestea unei scriitoare, discursul ei, emoțiile din fața publicului în simple “Povești la malul
mării". O narațiune aparent simplă ascunde noi înțelesuri și se ascunde, ca și cum simplitatea ar fi cheia pe
care o caută toți cititorii. - prof. Ica Savin

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 grafica: Alina Apostu 85