Page 44 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

to his crime because his guilt grows so great that he as the narrator’s heightened awareness of his own
can no longer hold it in. The narrator`s confession can mortality and the ever amplifying terror that he will
also be read as fear of mortality the way in which he eventually die just as the old man did.
ESEU his fixation on the man’s age and frailty. He hears ned by all these literary elements, setting, tone, dic-
Mood can therefore be created and determi-
describes the “vulture-eye” and the old man suggests
tion and theme, ensuring the reader`s absorption and
“death-beetles”, a type of beetle that sounds like a
clock ticking, in the walls and appears obsessed with
apprehension of any message being conveyed from
time. Having murdered the old man, time seems to special emotional bond with the story, as well as their
come to a standstill as he completely loses track of it. the writer. A well-developed mood will add depth and
Then, the narrator begins to feel physical symptoms of value to the writer`s work. Both… are memorable and
disease, he grows weak and infirm, at which point the stir up similar thoughts and feelings in the reader due
police come to the house and the sound of the hear- to frequent similarities between settings, tone, diction
tbeat fills his head. This heartbeat can be translated and theme.

prof. Crina CAPOTĂ

„Din punctul de vedere

al copacilor…”

sau despre un anume mod de a vedea lumea
în poezia lui Nichita Stănescu

În anii ’60 ai secolului al XX-lea, Nichita
Stănescu şi-a propus să inventeze un nou limbaj poe-
tic, impunând un model în epocă în ceea ce priveşte
coordonatele modernităţii. Sub influenţa dezvoltării
explozive a ştiinţei şi a tehnicii, poetul revoluţionează
percepţia asupra lumii, amplificând capacitatea de a
vedea universul prin sensibilitatea sa de poet devenită
mai acută odată cu filtrarea senzaţiilor până la intelec-
tualizare. Culorile, sunetele, miresmele, gusturile au
ecou în conştiinţa poetului, creând astfel o „percepţie
gândită”. Ideile ştiinţifice sunt convertite în idei poe-
tice, apărând o dedublare specifică omului modern, nă-
zuinţa de a privi „din afară”. Asistăm în primele
volume la o re-facere a lumii prin senzaţie. Eul poetic
este cel care există, are revelaţia propriei ieşiri în fiinţă
şi lumea se naşte odată cu revelarea existenţei vorbi-
toare a acestuia. Eul liric este însuşi văzul, auzul, mi-
rosul, pipăitul, devenind un organ senzorial imens şi
multiplu. El e un magician care sfărâmă structura ma-
teriei, schimbă stările de agregare, materializează ine-
fabilul şi pulverizează concretul, stăpâneşte spaţiul şi
timpul. Creează o lume de concret şi abstract, de
obiecte şi idei, de gesturi şi sentimente; sentimentele
dobândesc corp material, obiectele devin imateriale.
Din cea de-a doua etapă a creaţiei poetice
(„lirica necuvintelor”) începe lupta cu materia primă,
cuvântul; poetul devine un alchimist al cuvântului, po-
pulează lumea de cuvinte-obiecte. Obiecte şi cuvinte
se metamorfozează: universul e făcut din cuvinte,
limba poeziei se populează cu obiecte. Acum, poetul
stăpâneşte uşor jocul cu materia primă a poeziei –cu-
vântul: inventează cuvinte, le schimbă sensul, preferă
formele derivate (sufixare, prefixare). În procesul de

40 grafica: Mădălima Dragomir REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54