Page 103 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

PREMII CNU
nu este văzută doar ca participant al unei relații de dra-
goste, ci și ca valoare culturală în societatea căreia îi
aparține.
Interpretând corespondența din perspectiva
funcțiilor comunicării, Livius Ciocârlie spune că scri-
soarea este printre textele care se îndepărtează cel mai
mult de sfera literaturii pentru că „exclude funcția poe-
tică” (Ciocârlie 1981:7). Ca intermediar între expedi-
tor și destinatar, scrisoarea transmite atât interiorul, cât
și aspectele exterioare, având atât valențe intime, spe-
cifice relației de dragoste, cât și o funcție de reprezen-
tare. Contextul conturat de scrisori arată o
problematică amplă, care îi interesează pe cei doi
îndrăgostiți din mai multe perspective. Interesele lite-
rare fac ca Eminescu să se raporteze constant atât la
activitatea lui Titu Maiorescu, cât și la relația dintre el
și Veronica Micle: „Titus îmi propune să-mi editez
versurile și am și luat de la el volumul 1870-71 din
„Convorbiri” unde stau Venere şi Madonă și Epigo-
nii”. Numită de Caius Dobrescu fermitate retorică, ati-
tudinea pe care o are Eminescu în scrierile sale este
regăsită și în corespondență, conștiința lui fiind: „do-
minată de patosul public, de sentimentul
responsabilității față de starea morală a națiunii” (Do-
brescu, 2004:154).
Raportarea lui Eminescu la ziarul Timpul și
alte trimiteri livrești se conturează pe fondul încrederii
în abilitățile literare ale Veronicăi. Mai mult decât o
iubită, ea este valoroasă pentru Eminescu și din punct
de vedere cultural, cerându-i diverse opinii despre
poeziile sale și despre articole publicate în ziar: „se
cere să fiu într-o dispoziţie identică cu aceea în care
contextul pe care îl conturează. Exteriorul, ca spațiu am scris. Timpul, suflete, în zilele când nu am treabă
conturat prin referințe culturale sau critice la adresa
societății zugrăvite, poate reprezenta un alt centru de
focalizare asupra corespondenței lui Eminescu, aju-
tându-ne să descoperim noi valențe ale viziunii poe-
tului. Având ca pretext al lucrării problematica
conturării acestui exterior, apar, firește, următoarele
incertitudini: este contextul doar o platformă
referențială în corespondența de dragoste, un element
2
nesemnificativ într-un discurs îndrăgostit sau exterio-
ritatea dobândește o valoare independentă în discursul
acestor scrisori.

2. Despre context și vocație epistolară 3

Între 1879 și 1883, cu o pauză în anul 1881,
Emin și Veronica își trimit un număr de 93 de scrisori
care reușesc să îmbine teme și motive literare din poe-
ziile și proza eminesciană cu observațiile fine despre
societate, făcute de ochiul unui gazetar.
Departe de a fi un „simplu document” (Căli-
nescu 1967:723), corespondența eminesciană revelă,
indiscutabil, valențe literare, prin modul în care este
construită relația de dragoste, scrisorile fiind un spațiu
în care sinceritatea își face simțită prezența, detașându-
se de adăugirile și măștile sociale ale persoanelor. De
la prima scrisoare din 10 august 1979, relația evo-
luează sub semnul unei gradații sentimentale, tonul
confesiv îmbinându-se cu elemente metadiscursive și
conturând un univers ideal, în care entitatea feminină

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 grafica: Mihaela Ichim 99