Page 104 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

PREMII CNU

acolo, nu aştept pân-o ieşi de sub tipar şi ţi-l trimit a întru nimic”) și pe care o interpretează ca fiind valo-
doua zi. Astfel eşti dispensată de a citi articolele de roasă prin actul scrisului, la care Veronica Micle con-
fond ale Dlui Christescu a doua zi după ce-au apărut. tribuie printr-o imagine ideală pe care i-o conturează
Le citeşti a treia zi, numai pe ale mele a doua zi – abs- poetul, ea fiind cea care „corectează” și își dă cu pă-
tracţie făcând de admirabilele producţiuni ale penei rerea (ipotetic, desigur) în legătură cu numeroase as-
onorabilului Păucescu, cari cată să te fi interesând pecte ale vieții sociale: „Baican scrie o poveste ce i-am
foarte mult.” spus-o eu şi pe care tu vei recunoaşte-o numaidecât.
Importanța pe care i-o acordă Eminescu iubitei E o poveste care s-a spus de multe ori la tine acasă şi
sale pe plan cultural reiese din sfaturile pe care acesta e publicată în foiletonul „Timpului”.Eu, versuri nu
i le cere, destăinuirile legate de poeziile pe care le scrie mai scriu de loc. Dar în adevăr e şi peste putinţă de-
și familiaritatea cu care o implică în relațiile lui cu a scrie. Zilnic câte un articol de fond, şi pe nişte căl-
prietenii: „Apropos de Titu. Da! [...] Cine s-a găsit să- duri, drăguţa mea, pe nişte călduri cari produc durere
ţi facă morală în privinţa relaţiei cu mine? Maiorescu. de cap şi te scot din fire. Dar tu îmi spui că scrii şi ştii,
O fi el critic, o fi el om de litere, dar iubirea mea pen- Moţi, că odată avem să le corijăm împreună şi le vom
tru tine şi desinteresarea ta copilăroasă şi adevărată edita şi mă tem c-ai să capeţi şi Bene-merenti, Moţ mi-
cu care ai fost şi rămâi a mea, aceasta nu ar fi găsit- titel ce eşti tu şi drăgălaş, să treci la nemurire alături
o la nici una din doamnele pe care le-a perindat. De- cu Sion şi Urechia. Quel plaisir!”
osebirea între el şi mine e că el a avut pururea ce oferi
femeilor, şi eu n-am avut nimic, decât ingratitudine 3. Discurs și metadiscurs.
chiar. Tu nu eşti de comparat cu acele şi de aceea rău Problematica retorică a scrisorilor
face a te mustra pentru lucruri care sunt spre lauda,
nu spre mustrarea ta. Imorală o femeie care iubeşte Ca personalitate de structură romantică, Emi-
din capriţiu, imorală cea care iubeşte pentru bani şi nescu nu este doar un poet inspirat, ci și unul reflexiv,
pentru interese, dar dacă există moralitate în amor e de aceea regăsim în scrisori elemente care configu-
numai amorul de bunăvoie, fără interes, cu uitare de rează expresia unei lucidități creatoare, gândirea emi-
sine şi cu uitare de tot.” nesciană nefiind limitată la obiectul poeziei. Cu toate
Reiese din contextele amintite un fel de că există diferențe între imaginea publică a lui Emi-
detașare a autorului, o distanțare față de societatea des- nescu și cea privată, stilul scrisorilor conturează o uni-
pre care scrie („De aceea, draga mea Nicuţă, îţi zic: tate a conștiinței problematizante a poetului, care își
opinia celor ce sunt mai răi decât noi nu ne atinge pune tot felul de întrebări, este preocupat de ce se în-
tâmplă în politică, de schimbările din Cameră, de pen-
sia viageră pe care ar trebui să o primească Veronica
Micle și de ce se întâmplă la redacția ziarului Timpul.
Aparent, antinomia social- uman nu este doar o reto-
4
rică exterioară după care se ghidează Eminescu, ci și
o modalitate de construire a discursului epistolar,
corespondența devenind atât obiect al comunicării, cât
și o autoreflecție.
Exprimându-se pe sine prin scris, Eminescu
reușește să contureze atât o hartă a sentimentelor, cât
și o oglindă a lumii în care trăiește, pornind de la
valențe literare ale operei poetice: „te-am atras și pe
tine în cercul meu fatal”.
Observăm în scrisori același caracter egocen-
tric al stilului eminescian pe care îl sublinia Ion
Negoițescu în comentariul poeziei Epigonii
(Negoițescu 1995: pp. 17-18), în repetate rânduri Emi-
nescu vorbind despre sine ca despre o ființă izolată în
societate, aflată totuși pe o poziție superioară: „căci e
bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze
cu împrejurările și să prinză din sbor puținul noroc,
care îi dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut
nimic din toate acestea, ci te-am atras și pe tine în cer-
cul meu fatal, te-am făcut părtașa urei cu care omaneii
mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim
al caracterului meu- mă onorează ura lor și nici nu
mă pot închipui altfel decât urât de ei” (Zarifopol-Il-
lias 2000:92)
Deși sunt parte a unei povești de dragoste, cei
doi nu renunță la personalitatea și invidualitatea lor,
având un stil constant atât în scris, cât și în perspectiva
asupra exteriorului. Pe parcursul evoluției relației de
100 grafica: Elisa Tănăsache REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54