Page 105 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)

PREMII CNU
dragoste, observăm o diminuare a la-
turii formale, adresarea dintre cei doi
fiind legată de diminutive, alinturi,
adjective și figuri de stil care să revele
intensitatea sentimentelor. Scrisorile
construiesc în jurul lor imaginea unei
lumi de jurnal, fiind pline de date con-
crete, observații personale, impresii,
îndepărtându-se de stilul neutru al
amintirii unor fapte simple, lipsite de
importanță. Spontaneitatea este însă
limitată, prin recurențe, discursul scri-
sorilor devenind melancolic și insis-
tent: „te rog, te rog de mii de ori,
iartă-mi și greutatea cu care îți scriu,
iartă-mi și ceea ce tu numești
neglijență” și prin reveniri obsesive la grafica: Daria Serea
numele persoanei iubite, cu diverse
formule de alint: „Cuță scumpă și în-
dumnezeită”, „femeea mea, ca soră, amică și amantă meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt și n-aș mai
lângă mine”, „sfânta și dulcea și nobila mea amică” fi ajuns să trăiesc. Căci a suferi atât pentru ce?”. Ex-
(Ibidem: 63) Observăm că scrisorile par a fi supuse teriorul devine personaj, obiect al limbajului, capabil
unei „minime convenții literare” (Săndulescu de a transmite atât seriozitate și tact retoric, cât și iro-
1972:13), în sensul că cel care le scrie nu își poate ig- nia fină și umorul: „Îți trimit deosebite Tararale, Far-
5
nora statutul de scriitor și retorica pe care o folosește fale și Scrîncioabe” .
seamănă cu stilul prin care s-ar adresa unui public ipo-
6
tetic. Procedeele retorice folosite devin instrument al 4. Pactul confidențialității și discontinuități
scrisorii, interogațiile și exclamațiile fiind atât un prilej
de exprimare a sentimentelor, cât și o modalitate pro- Abordând problematica apropierii dintre
prie de construire a discursului epistolar: „Dar aşa să corespondență ca gen al biograficului și literatură,
pup în vânt?”, „Draga mea fată!”, „Un lucru care te va Eugen Simion definește scrisoarea ca o modalitate de
interesa”, „Cum e posibil?”, „Niciodată!”, „De-ai fi a contura un jurnal intim bivalent, cu doi naratori și
aici te-aş pupa! Dar aşa să pup în vânt?”. De la cele doi destinatari (Simion 2008 :169). Construcția frag-
mai simple aspecte, observații cotidiene („Draga mea mentară a discursului face ca el să depindă de ambii
Veronicuţă, Sunt cinci ceasuri de dimineaţă şi eu, naratori și de contextele care îi limitează,
luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. confidențialitatea corespondenței fiind cea care tra-
Acum, după ce-am sfârşit câte aveam de făcut, îmi în- sează și o trăsătură autentică discursului. Scriind pur
chei ziua gândind la tine”) până la comentarii literare și simplu pentru un celălalt, din dorința de-a construi
și culturale, observăm în scrisori dorința de a împărtăși o relație amoroasă, Eminescu trasează liniile unei
cu persoana iubită toate aspectele vieții personale: corespondențe ordonate, concentrate, subliniind prin
„Ieri seara, mititicule, am fost pentru întâia dată de considerații pertinente importanța pe care o are Vero-
când te-ai dus tu, la un concert. Pablo de Sarasate, nica în viața lui. Ca literatură epistolară (Săndulescu
violonistul spaniol, e aci şi cântă admirabil, aşa pre- 1972 :17), scrisorile acordă o deosebită importanță la-
cum n-am mai auzit violonist şi tu ştii bine că pe Sivori turii literare atât prin limbaj, cât și prin trimiterile di-
l-am auzit. Sivori era un mare technic, acesta nu are recte la exemple literare. Prin statutul său de
7
numai technică, ci şi inimă.” epistolier , Eminescu contribuie la realizarea scrisori-
Constatările metatextuale despre poezie și sen- lor într-un mod natural, fără să se raporteze la un pu-
sul ei, despre modul în care se raportează la propriile blic, lucru care se observă prin modul în care acestea
texte, fac din discursul epistolar o mărturie a crezului sunt lipsite de o conștientizare a retoricii folosite.
poetic și a concepției despre artă, care ne duce cu gân- Distanța dintre cei doi participanți la dialog, uniți
dul la faptul că Eminescu depășește condiția romantică printr-o conștiință comună a scrisorilor și fuziunea nu-
a poetului inspirat, fiind conștient de ceea ce preupune meroaselor discontinuități prezente accentuează ele-
arta scrisului: „Vai Muţi, ce greşeli de ritm şi rimă, mentele raționale, profane, care nu fac parte din
câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cu putinţă a construcția acestui discurs utopic al îndrăgostitului:
le mai corija, a face ceva din ele? Mai nu cred, dar în „Am primit în sfârșit biletul și ți-l trimit. Ajungând la
sfârşit să cercăm”, „Critica asupra cărţii lui Slavici e Roman, nu trebuie să-ți scoți de la cassa decât o ju-
scrisă de mult – însă n-am publicat-o încă pentru că mătate de bilet la classa a III-ea, arătându-ți biletul
voi s-o remaniez. Poezia nu ţi-am trimis-o pentru că tău care va fi ștampilat. Cu trenul de ora 12 plec la
asemenea voi s-o remaniez. Am mai scris o critică asu- București”. Roland Barthes, referindu-se la modul de
pra Columnei lui Traian care iar voi s-o remaniez. Tu construcție a discursului, consideră că discursul
ştii că la mine remanierile sunt lucrul de căpetenie”, relației de dragoste s-ar putea asocia cu cel al discur-
„Aștept telegramele Havas ca să scriu iar, să scriu de sului politic, prin economia la nivelul limbajului și re-

REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54 101