Page 72 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

CNU ÎN LUME din aeroport își amesteca ingenios culorile transfor-
mându-se într-un spectacol inedit. Eram copleșită, dar
am urmat-o pe președinta organizației, alături de An-
dreea, fata cu care aveam să-mi petrec următoarea
lună, și am plecat. Pentru noi două, EERC a considerat
potrivită petrecerea a două săptămâni în tabăra Frank
A. Day, rămânând ca celelalte două să le dedicăm
școlii EC și cursurilor de limbă engleză din centrul
Bostonului, fiind găzduite de o familie despre care
aflasem câte ceva înainte de plecare.
Însă, până la tabără mai erau 2 zile, timp pe-
trecut pentru acomodare, acasă la doamna Floru,
președinta EERC. Fiind în preajma zilei de 4 iulie,
gazda a organizat o petrecere căreia am reușit treptat
să-i oferim reflexii românești.
Timpul trecea într-o cadență grăbită, luminând
momentul plecării în tabără. Știam că vom petrece
două săptămâni în mijlocul naturii, fără telefon, com-
puter sau orice alt gadget, iar provocarea era uriașă.
Acesta era regulamentul și trebuia respectat, cu toată
îngrijorarea noastră că vom fi date dispărute de pe
Facebook sau alte rețele de socializare.
Drumul nu a fost foarte lung, iar odată ajunse
acolo un sentiment de deja vu ne copleși. Văzusem de
atâtea ori în filme peisajul specific unei tabere ameri-
cane. Locul emana exuberanță și libertate; copii stri-
gându-și fericirea printre copacii seculari. Cabanele de
lemn priveau pierdut spre lacul înduioșător de tulbure.
Brazii ascundeau cele mai stinghere poteci, terenurile
ajustate pentru meciurile ce se doreau amicale, cele
trei unități ale taberei, locurile de întâlnire pentru
freshmen, juniors și seniors și sala festivităților.
Încă din prima zi, înfrânte de emoții, ne-am
pierdut printre grupurile de copii și ne-am cercetat uni-
tatea, încercând să adoptăm culorile taberei. Am fost
întâmpinate cu zâmbete născute de bucuria vacanței.
Un curent de jocuri și activități ne-a îndemnat să
facem primii pași în ceea ce avea să rămână una dintre
cele mai frumoase amintiri.
Seara a adus însă adevăratul program care
menținea tabară la limita dintre rigoare și libertate.
Cum aveam să ne trezim la 7:45, pentru a asista la ce-
remonia drapelului din fiecare dimineață, ca mai apoi
să luăm micul dejun, seara a coborât repede, iar în co-
borârea sa ne-a ademint și pe noi. Ziua părea mai
lungă, pentru că aceleași 3 activități marcau fiecare
dimineață: 1 la alegerea noastră, jocuri de echipă și în-
otul indispensabil. Erau urmate de prânz, o oră pentru
odihnă, alte 3 activitățide după-amiază( 2 la alegere și
Super Choice, care ne oferea dreptul de a face ce
vrem), ceremonia drapelului, cina și activitățile de
seară. În prima săptămână am ales să particip la clu-
burileDrama, Climbing și Magic.Însă, adevărata
magie îmi era picurată în suflet de lumina lacului.
Adesea, seara, vedeam cum urca spre nisip,
despicând malul, val după val, lacul. Vibra în el cerul.
Eu nu eram Creatorul ca în cartea pe care o citeam,
eu eram creația: eu eram și lacul și cerul și încă îmi
sângera rana din piept, lăsând epifania înaltului să se
scalde în undele sangvinolente. Abia după ce s-a stins
durerea, s-au aprins stelele alungănd lumina soarelui.

70 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48