Page 74 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

CNU ÎN LUME Codrin GHIDIU
clasa a IX-a D
Dezgheț înghețat

sau ce mai este nou pe la Polul Nord

Era începutul lui septembrie 2016 când mă
aflam într-o cafenea din capitala unei țări nordice, cu
un suc de portocale pe măsuța din fața mea. Ședeam
și cugetam la ce se întâmplase în zilele trecute, când
am fost la Polul Nord. Reacțiile oamenilor când aud
propoziția asta variază de la “Haha, bună asta!”, până
la “De ce ai face așa ceva?” În realitate, povestea
călătoriei în arhipelagul norvegian se prezintă mult
mai simplă: de când mă știu mi-a plăcut să călătoresc.
Oriunde, cu plăcere. Dar, de o vreme, se trezise în
mine dorința de a merge într-un loc.... Și cum insulele
mediteraneene sunt prea “mainstream”, mi-am îndrep-
tat privirea înspre nord. Recent văzusem un articol de-
spre Aurora Boreală și legendele care o însoțesc,
alături de frumusețea ei spectaculoasă. Am tastat re-
pede pe Google “Cele mai bune locuri din lume din
care să vezi Luminile Nordului” și în capul listei am
găsit un grup de insulițe de la capătul lumii, cu un
nume viking amuzant, “Svalbard”. Mai din glumă, mai
din curiozitate, am căutat mai multe informații și, cu
fiecare pagină citită, constatam cu uimire cât de ușor
se poate ajunge, în teorie, acolo. Și cum conexiune la
internet este din belșug, după două săptămâni, un te-
lefon la ambasada Norvegiei și zeci de site-uri acce-
sate, totul era gata. La începutul lui septembrie urma
să merg, vorba românului, la mama naibii în depărtare.
Detalii despre stat prin aeroporturi și probleme
la check-in se găsesc din abundență în toate poveștile
nomazilor moderni, așa că îmi voi permite să intru di-
rect în pâine: după două escale, la Oslo și Tromso, ae-
ronava aterizează în cel mai nordic aeroport de
pasageri din lume, aflat în orășelul Longyearbyen, ca-
pitala insulelor. Acum, despre orășelul ăsta ar fi multe
de zis: puțin mai mult de 2000 de suflete din peste o
duzină de țări locuiesc aici în ceea ce seamănă cu niște
barăci construite pe piloni, din cauza permafrostului.
După cum aveam să aflu, jumătate sunt norvegieni,
alături de un număr considerabil de asiatici și, da, chiar
și aici, trei români. Pentru că, pe lângă Italia și Spania
unde numără sute de mii, aici, la capatul lumii, lo-
cuiesc trei români. Chiar și aici...
Senzațiile pe care le încerci când ieși din aero-
port ca străin sunt multe. Ca să-ncepem cu începutul,
frig. Pornisem din Bucureștiul asediat de 30 de grade
cu plus pentru a ajunge aici, unde coloana de mercur
arăta -3. Cu toate acestea, era o zi frumoasă și puteam
vedea până în depărtare. Gazda la care urma să
stăm,Ynndo, o doamnă în vârstă simpatică, ne-a în-
tâmpinat cu un tur al orașului în mașina ei de teren.
Prea multe nu au fost de văzut însă: un mănunchi de
case răsfirate, niște ciment și un port. Cu o oarecare
mândrie, Ynndo ne prezintă cea mai nordică stație de
pompieri din lume, cel mai nordic bar din lume (numit,
72 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48