Page 70 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

în comunitatea locală, cât și în mediul virtual, zi de zi
CNU ÎN LUME interacționam cu copii. Eu pot spune că am învățat “o

sonalul aeroportului vorbea o engleză stâlcită, abia am boabă” de portugheză de la copii. Totodată, alături de
putut culege câteva informații folositoare. Știam că de ceilalți internaționali, am organizat un eveniment de
la aeroport trebuie să iau autobuzul spre stația Tiete și bingo pentru seniorii din Pirassununga și am promovat
de acolo prima cursă care pleacă în direcția Pirassu- schimburile culturale AIESEC în Universitatea din
nunga, dar să ajung până în ora douăsprezece noaptea. Sao Paolo (cea mai mare universitate din America de
Era unsprezece, știam că nu am să mai ajung Sud).
la timp, dar mă gândeam că o să aștept următorul au- În Brazilia am ajuns în perioada carnavalului,
tobuz în stația Tiete și, poate, iau legătura cu cineva așa că nu am ezitat să dau o fugă până la Rio. Am fost
din echipa de proiect. Aveam doar zece la sută baterie însoțit de doi italieni. Din Pirassununga până la Rio
când m-am urcat în autobuzul care face legătura între de Janeiro sunt aproximativ 670 de kilometri, distanță
aeroport și Tiete. pe care am parcurs-o în douăsprezece ore cu autobu-
În autobuz, un tânăr brazilian îmi spune că țara zul. Odată ajuns, sărbătoarea era în floare: petrecere
lui trece prin cea mai cumplită secetă din ultimii cin- și voie bună în orice colț, oameni îmbrăcați care mai
cizeci de ani și îmi oferă un pahar cu apă. Deja de care mai colorat. Rio este gazda a două tipuri de
simțeam căldura locului, era ca acasă. Mare noroc am carnaval: cel exclusivist, care este difuzat internațional
avut că autobuzul avea wi-fi și am putut lua legătura și are loc pe un stadion, și cel organizat de oamenii din
cu șefa de proiect. M-a asigurat că mă așteaptă în Tiete comunitatea locală pe străzile orașului. Am optat pen-
și că pot rămâne la ea peste noapte. tru cel organizat de oamenii din comunitatea locală,
A doua zi, 8 februarie 2015. M-am trezit, într- pentru că, așa cum afirmă orice “carioca” veritabil,
un apartament la etajul șaisprezece în Sao Paolo, de este un spectacol făcut de oameni pentru oameni, iar
bunăvoie și nesilit de nimeni la ora șapte dimineața. pasiunea și dragostea de care dau dovadă în realizarea
Diferența de fus nu m-a dat peste cap, simțeam o acestuia nu pot fi cuprinse în câteva rânduri. E un sen-
ușoară dezmorțire după atâtea ore de călătorie. timent unic. Trebuie să fii acolo.
Când vine vorba despre Sao Paolo, este un oraș După ce am petrecut alături de localnici, am
cosmopolit de aproximativ cincisprezece milioane de decis alături de ceilalți colegi să dormim pe plajă. Răs-
locuitori, unde luxul și sărăcia se îmbină într-un decor plata, când ne-am trezit, a fost pe măsură: palmieri,
generos de verde. Mirela, șefa de proiect, m-a ajutat valuri și un soare difuz ce schimba cromatica bolții
în ziua petrecută cu ea să văd puțin din Sao Paolo; am cerești. Unul dintre cele mai importante simboluri
fost plăcut impresionat de multe aspecte ale orașului, când ne gândim la Brazilia este statuia Cristo Redentor
dar cel mai mult m-a impresionat galeria publică a (Cristos Mântuitorul). De fiecare dată când am intrat
poeților simboliști sud-americani. în conversație cu un brazilian, nu am ezitat să îl întreb
Pe seară, mi-am luat bagajul de la aeroport și
m-am îmbarcat cu destinația Pirassununga. Porneam
spre o nouă aventură la capătul căreia nu știam ce mă
aștepta sau cine mă aștepta. Pe drum, m-am împriete-
nit cu o franțuzoaică, studentă acolo. Când am ajuns,
nu mă aștepta nimeni. De acum mă obișnuisem cu sti-
lul relaxat al brazilienilor. Franțuzoaica m-a văzut sin-
gur, m-a luat cu ea și m-a lăsat la “frăția” președintelui
AIESEC pe plan local, deoarece se cunoșteau. O
“frăție” în sistemul de cazare educațional brazilian re-
prezintă o grupare de oameni cu simboluri, culori și
imnuri proprii și interese comune în diverse domenii
și care stau sub același acoperiș. Ceilalți internaționali
erau cazați la un internat romano-catolic, doar pe mine
m-au cazat in noaptea aceea într-o “frăție”.
Echipa internațională a fost formată inițial din
doi italieni, un chilian și o columbiană, mai apoi ni s-
au alăturat un peruan si un cuplu de germani. Inițial,
pentru două săptămâni, băieții am stat la internatul ro-
mano-catolic, iar fetele au stat în gazdă pe toată pe-
rioada programului. După, ne-au mutat in “frății”,
deoarece studenții de la internat urmau să plece în pe-
lerinaj și nu aveau cum să ne mai țină. De la trei mese
asigurate pe zi am trecut la una, asigurată de ONG-ul
în care lucram…
În fiecare zi, așteptam autobuzul în stație la ora
12 și terminam munca în jurul orei 17. În cadrul pro-
iectului, pe lângă faptul că am demarat strategii de
marketing pentru a promova imaginea ONG-ului atât
68 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48