Page 65 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

PALMARES CNU

întors, pentru ca la momentul Beijing să funcţioneze
perfect. Şi a făcut-o ! De data aceasta pregătirea psi-
hologică a fost mult mai importantă decât cea ştiinţi-
fică. Şi a funcţionat !
Săptămâna în care el a fost plecat la Beijing a
fost, probabil, cea mai grea din cariera mea didactică
şi mi-a amintit de prima participare la naţională, la
Baia Mare, când, ca şi acum, am fost la distanţă şi nu
am putut să-mi ajut elevul pregătit. Atunci am promis
că, de fiecare dată când unul sau mai mulţi elevi de-ai
mei vor fi acolo, voi fi şi eu. Şi m-am ţinut de cuvânt.
Doar că de data aceasta, Beijingul era un pic mai de-
parte. Doar ca distanţă, pentru că, glumind, se poate
ajunge într-un timp mai scurt la Beijing, decât la Baia
Mare. Comunicarea cu Beijingul a fost una foarte di-
ficilă şi doar prin intermediari, iar asta a sporit tensiu-
nea. Aveam doar informaţii sporadice şi nu foarte
îmbucurătoare. Perfecţionist cum îl ştiam, îmi trimitea
doar semnale negative. De data aceasta nu mă mai
putea păcăli. O făcuse de-atâtea ori şi ştiam că, deşi
nu fusese perfect nici acum, va veni de acolo cu pre-
miu. Ziua cea mai lungă a fost cea a afişării rezultate-
lor şi a premierii. Am aflat vestea cea mare nu direct
de la Adrian, ci de la un alt coleg care avea şi el copil
în concurs. Am pus mâna pe telefon şi l-am sunat ime-
diat pe cel care făcuse posibil acest miracol. Doar
dumnealui avusese încredere în mine şi făcuse un
pariu aducându-mă la CNU. Fără să i-o mărturisesc,
făcusem şi eu un pariu cu mine însumi, iar acum acest
pariu se împlinise. A fost cel mai intens, dar în acelaşi
Am plecat la Sibiu, în aprilie, ştiind că este ul- timp, cel mai plăcut moment al carierei mele didactice
tima lui şansă. Nu o putea rata. După două încercări care se apropia de 20 de ani.
nereuşite, era momentul lui. Era motivat, concentrat Restul a fost istorie. Premii, diplome, plachete,
şi mai ales îşi dorea cu adevărat să ajungă la Beijing. strângeri de mână, felicitări, oameni mai mult sau mai
Şi după ce a luat locul I la faza naţională, o obişnuinţă puţin fericiţi pentru performanţa lui Adrian. Şi a CNU.
de acum, a ajuns la baraj. După ce a trecut fără pro- Şi a şcolii româneşti care nu produce doar tâmpiţi, şi
bleme de barajul de la oral a intrat la scris. A ieşit de care reuşeşte să nu ne îndobitocească pe toţi. Şi care
acolo spunându-mi că a făcut aproape tot. Era prima ne arată tuturor, făcând parcă în ciudă imbecililor care
dată când îmi spunea acest lucru. Era prima dată când ne impun să facem performanţă numărând orele, că
credea chiar şi el că este imbatabil. Şi a fost primul. încă produce valori certe pentru societatea de mâine.
La 20 de puncte în faţa celor care au venit după el. Nu Deocamdată, doar pentru export. Vreodată şi pentru
mai era doar Adrian Toma. Nu mai reprezenta doar ţara care i-a trimis în lume, cu gândul nemărturisit că
CNU. Acum reprezenta România. Era România! Iar numai înapoi pot găsi ceva statornic şi etern. Şi rădă-
munca cea mai grea din partea mea de acum începea. cinile din care-şi pot trage seva, pentru ca şi peste o
Nu de a-l face să înţeleagă anumite procese şi feno- sută, două sute sau o mie de ani să existe un pământ
mene geografice, ci de a-l face să înţeleagă că nu se numit simplu, România...
mai reprezenta doar pe el. Geografia nu mai avea pen-
tru el nici un secret. Nu mai aveam ce să-l învăţ mai
mult decât o făcusem. Trebuia să-l învăţ doar că poate
fi printre cei mai buni.
După ce ne-am savurat victoria de la Sibiu, ne-
am întors acasă pentru a continua munca începută. Era
ceva inedit nu doar pentru el ci şi pentru mine. Am
făcut rost de materiale, am analizat subiectele din anii
anteriori, am cules impresii de la cei care fuseseră
acolo înaintea noastră. Şi mai ales, nu am lucrat exce-
siv de mult împreună. Ştiam că are nevoie de linişte şi
concentrare. Şi am intervenit doar atât cât era nevoie.
Ştiam că pregătirea fusese făcută timp de patru ani.
Adrian era acum ca un ceas elveţian care trebuia doar

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 63