Page 61 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Azi nu mă uit în oglindă CONFIRMARI

azi nu mă uit în oglindă și mă văd mai bine
azi nu mă uit la mine
nici nu mă uit în mine

nu e bine să (te) uiți
să te arunci cu totul într-un colț din tine
(sau de tine)
și nici măcar să nu mai știi
cum mirosea iarba pe care alergai în copilărie
cum îți zvâcnește sufletul la prima ploaie de
toamnă
care te spală
cum ești și ce ești în brațele celui în care
aduni tot universul vostru

azi nu mă uit la mine
nu mă uit în mine
azi privesc în mine
mă dezbrac de toate zilele în care
mi-am legat bolovani de picioare
de zilele în care cuvântul devenise doar vorbă
de zilele în care mi-era frică să pășesc desculță „Cât te-am căutat…”
afară
să ies din mine i-a spus el zâmbind

așa cum sunt când pe șira spinării îi dădea
nu cum nu sunt răsărituri după răsărituri
născute parcă din tremurul mării
de azi privesc în mine
acum pot să zâmbesc și-n oglindă îi îmblânzea pe trup valuri după valuri
îi săruta tălpile picioarelor desculțe
care au călătorit eternități la rând
pe mări și-oceane sălbatice
pe pământ arid
ca acum să simtă cum el
îi dă răsărituri după răsărituri

pe șira spinării
pe coloana vertebrală a sufletului
născute din tremurul mării lor

„cât am umblat, cât ne-am căutat,
fericire”
grafica: Diana Năstase și i-a spus ea în camera cu pereți albaștri
Raluca Vasilache în timp ce-și rezema tâmpla de tâmpla
sufletului său
REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 59