Page 59 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Beatrice Maria ALEXANDRESCU CONFIRMARI
studentă în anul al II-lea
Facultatea de Limbi străine - București
Monstrul și vraja

Monstrul vrăjit privindu-mi oasele
din oglinda sufletului
meu. Luna picură boabe și frunze din

magneți-spirite ce înfulecă
atomii.
Merele se clatină pe crengile de aer,
ne topim aripile în soare,
apă tulbure,
muște pe carapacea țestoasei,
vânători și păsări în vârtej.
Dacă tu sprijini lumea,
ține-o mai bine!

Ouăle se rotesc în spațiu,
ciocniri peste ciocniri,
nu crapă, nu iese nimic.

Cotoarele ascultă bubuitul puilor.
În fața monstrului, sunt
însămi o vrajă. Lăsați-l să doarmă, prin care să ajungi la mine.
să îl visez! Mi-e cam teamă că nu o
Vălurile lui sunt eu dansând din să se mai trezească.
șolduri, căutam focul, dormeam Ochi, sunet, valuri, ferestre –
în scoici – asta acum cinci mii de ani. hai, dă-mi mâna să îl căutăm!

În clipa asta, nu știu unde sunt; Sforăie ca un demon divin.
în metaforele timpului? Știi ce este Plânge în somn – îngeri, lumini,
,,monstru”, ce este ,,vrajă”? gheene, fulgere, mingi de cărbuni
E un substantiv bolnav de sine frecați de niște gheare – el acum
ce semnifică pacea. trei mii de ani. Îl aștept în pivniță,
Când ouăle se vor sparge să aruncăm coasta din care m-a
și vor ieși viermi plini de rouă făurit. Unghiile-i-tunuri de oțel
nu o să mai fim nici eu, nici tu, nici el - ne scarpină. Ah, stai, am uitat,
ai înțeles? Fără pace! ție nu îți place! De unde să știu?

Să nu mai spui că e război, Asta era de fapt acum un mileniu,
Doamne ferește! mereu încurc trecutul cu prezentul,
Eu sunt aici, chiar aici – cum, visele cu realitatea,
chiar nu mă vezi? Uită-te mai bine, pentru mine, nu există sisteme.

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 grafica articolului: Irina Chiriță 57