Page 55 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Alexandra Danțuș DEBUT

Alexandra Danțuș este elevă în clasa a IX-a C, profil matematică-informatică. Preo-
cupările ei artistice (scrie proză, desenează, cântă), dar și cele din sfera științelor exacte
(este olimpică națională, premiul III la Olimpiada Națională de Lingvistică) confirmă, odată

în plus, că acolo, în sferele înalte ale spiritului, poezia se întâlnește în mod fericit cu mate-
matica și, în egală măsură, configurează profilul unei tinere cu un potențial extraordinar.
Fragmentul selectat face parte dintr-un proiect de roman aflat aproape de final ale cărui
personaje și a cărui acțiune, așa cum mărturisește autoarea, sunt o proiecție a lumii și a
oamenilor cu care, într-un fel sau altul, a interacționat în timp.
Prof. Janet Popoiu

Cele 5 cărți ale Nemuritorilor

Capitolul IV - ”Asistând la un eșec” (fragment)

(…) (…)
Len veni nesigur la Eyline s-o întrebe dacă se De parcă toate certurile pe care le avusese nu
mai poate ocupa de un alt lucru. Îi spuse că are nevoie ar fi fost destule, până și Zefir s-a luat de el fără motiv.
de niște substanțe care se mai găseau doar în sticlele Nu ar fi sărit la bătaie dacă Zefir nu i-ar fi spus că este
din vechiul laborator și în magazie. Nu recunoscu, „Comunist, așa ca maică-ta” lucru care-l chiar l-a de-
însă, că lui îi era frică să meargă acolo. Ea, la fel de ranjat, mai mult chiar decât celelalte insulte. Și alții
nesigură, fu de acord, în cele din urmă, să se ducă. În l-au mai numit așa când i-au aflat naționalitatea, dar
mai multe nopți fuseseră acolo, încercând să ia câte aceia nu fuseseră niciodată prieteni cu el, cum fusese
ceva din magazie, dar nu intraseră și în vechiul labo- Zefir. (De luat în seamă este că mama lui Len nu se
rator. Nu le-au fost de folos acele sticluțe, dar Len era asocia niciunui partid, ea și soțul sperând că, stând în
sigur că pe acolo pe undeva era o substanță de care pustiu, vor fi lăsați în pace).
avea nevoie pentru experiment și pe care știa că o mai Când auzi acel ultim apelativ, Len izbucni și-l
folosise, demult, înainte ca vechiul laborator să fie în- lovi aprig pe Zefir în obraz. Strigă la el:
locuit. Acum era mai preocupat de acest experiment -M-am luat eu vreodată de părinții sau patria
ca niciodată și stătea chiar noaptea, singur, la lumina ta?!! Atunci tu de ce o faci?!
unui bec prăpădit din laborator lucrând încontinuu. În timp ce zicea acestea, încerca să-l lovească,
Oricum nu dormea mult de obicei, așa că măcar să fo- dar nu avea direcție, ceea ce-i dădu lui Zefir un avan-
losească timpul în mod util. Se gândea uneori că nu ar taj: își trânti oponentul la pământ. Nu dură deloc mult
mai trebui s-o implice pe Eyline în tot acest poiect, până se adună o întreagă mulțime de spectatori. Len,
amintindu-și nenumăratele accidente ce avuseseră loc. acum cu buza spartă, încercă să se ridice și continuă
Proiectul nu-l împiedica să învețe la fel de să se apere, plănuindu-și detaliat mișcările, ca o tactică
bine, ba chiar folosea din plin informațiile predate pen- de război. O mulțime de fete din cantină vorbeau des-
tru experiment. Era însă obosit și începea să se îngri- pre acea luptă. Eyline, care bea o ceașcă de cafea și se
joreze că nu va reuși niciodată și că s-a străduit îndrepta spre hol, le auzi și întrebă, cu o oarecare bă-
degeaba. Uneori se îndoia că profesia de cercetător era nuială, cine se bate. Când auzi, scăpă ceașca și alergă
cea potrivită pentru el, dar încercă să alunge aceste spre mulțime. Se băgă cu greu în față și-l strigă pe Len,
gânduri, deoarece știa cât a muncit pentru acest vis al cu un glas in care se amestecau îngrijorarea și furia.
lui. Pentru a-și ridica moralul, se gândi ce fel va fi El o auzi dar încercă să nu-și piardă concentrarea.
viața lui când va fi cunoscut, dar își imagină, în Zefir îl luă de guler și-l ridică la înălțimea lui. Len,
schimb, că ar fi putut murit din cauza experimentelor după câteva secunde în care nu se strădui să se zbată,
sale, ca mulți alți cercetători, și că ceea ce se va spune îl lovi cu genunchiul în burtă și căzură amândoi,
despre el va fi că și-a sacrificat viața pentru visul său. înfrânți, totuși Len fu considerat, pentru prima oară de
Până la urmă, nimeni nu e nemuritor, dar poate, peste când intrase în această universitate, câștigător.
zeci de ani, lumea va vorbi despre el; ar rămâne vie Mulțimea se risipi și plecă și Zefir, cu gândul
măcar amintirea sa. Deveni trist: de ce trebuie să faci de a-l reclama domnului rector, care era și tatăl lui, de
atât de multe lucruri pentru ca lumea să te țină altfel. Len se așeză pe jos, simțind că leșină. Oftă
minte?... adânc și inspiră tot așa. Eyline a fost singura care a

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 53