Page 67 - 2017_revista_noastra_nr_47-48
P. 67

Aceste probe de baraj au fost draconice. Erau
        două probe în engleză, una oral, alta scris, în care sunt      PALMARES  CNU
        foarte multe întrebări complicate (de ordinea zecilor
        de pagini), şi timpul este foarte scurt (cam o oră şi ju-
        mătate).  E  practic  imposibil  să  faci  ceva  serios  în
        aceste condiţii. De aceea, de fiecare dată erau selectaţi
        acei elevi care sunt mai rapizi la scris şi mai fluenţi în
        engleză, nu cei mai buni care dau explicaţii serioase
        la fiecare cerinţă. Am participat la baraj şi în clasa a
        X-a şi în a XI-a, dar am avut ghinion.
               Însă a treia oară a fost cu noroc. Am zis că nu
        am ce să mai pierd, era ultima şansă să mă calific la
        internaţională. Astfel, începând de prin luna februarie
        am citit diferite articole de pe internet şi din cărţi de
        specialitate (citeam cam tot ce-mi cădea în mână, când
        aveam timp) şi am încercat, mai mult forţat, să învăţ
        vocabular în engleză. Era riscul foarte mare să fie totul
        în zadar, timp pierdut fără niciun rezultat, însă parcă
        ceva mă îndemna să continui.
               La baraj eram hotărât să scriu cât pot de repede
        câte ceva la fiecare întrebare. Nici măcar nu aveam
        timp să le citesc bine. Am dat tot ce am putut. Dar nu
        eram singurul. Toţi erau foarte motivaţi să obţină un
        loc. Până la final am crezut că n-am nicio şansă. La
        premiere când s-a strigat lotul am zis că e un vis. Nici
        mie şi cred că nimănui dintre cunoscuţi nu-i venea să
        creadă. S-a dat vestea foarte rapid. Am reuşit să mă
        clasez primul la baraj la distanţă mare de următorii.
        Dar abia atunci începea greul. Ştiam că am de muncit
        foarte mult până la olimpiadă. Când am văzut cât de
        mult am de citit m-am demoralizat. Am zis fie ce-o fi,
        deja nu-mi mai păsa foarte tare. Eram bucuros că in-
        diferent ce voi face, măcar văd China şi cunosc oa-
        meni din toate ţările. Aproape de olimpiadă, cât şi pe
        parcursul ei, o priveam că pe o excursie şi eram deta-
        şat.                                                  parte a cerinţelor şi explicaţiilor decât aproape de fi-
               Acolo probele au fost antrenante, dificile şi în nalul probei. Iar cerinţele erau în lanţ şi a trebuit să
        engleză. Am avut o probă teoretică, care s-a asemănat refac cam tot, deoarece plecasem pe o altă pistă şi le
        cu barajul din ţară (erau foarte multe cerinţe, majori- rezolvasem greşit iniţial. La fel şi la proba multimedia
        tatea erau de gândit, destul de dificile, dar nu de spe- unde nu m-am uitat bine la ceas şi era să nu termin.
        riat, însă timpul era prea scurt). Nu am reuşit să termin Însă, chiar şi aşa, eram resemnat. Scopul principal mi
        chiar tot, însă am acoperit majoritatea cerinţelor. În ur-  l-am atins. Am văzut China şi am cunoscut oameni noi
        mătoarele zile am avut proba practică, care mi s-a deci nu puteam decât să mă bucur şi să-i motivez şi pe
        părut cea mai interesantă. Într-o zi ploioasă, cu un caiet colegii din lot. Eu (ca de obicei), am fost cel mai ener-
        în mâna am fost duşi printr-un cartier din Beijing la gic.
        diferite locaţii şi a trebuit să observăm cam tot, iar apoi  La final, în ultima seară, am aflat rezultatele.
        să facem un plan de reamenajare a întregii zone, astfel Medaliile s-au prezentat invers, de la bronz la aur.
        încât să îmbunătăţim nivelul de trăi şi mediul natural Eram dezamăgit deoarece nu eram nici la bronz, nici
        în zonele respective prin diverse idei. Era nevoie de la argint şi erau tot mai puţine medalii. Am zis că sigur
        idei inovative şi talent la schiţat (întrucât am avut de n-am reuşit. Dar mai era o speranţă. Era totul sau
        făcut multe planuri de amenajare). Iar a treia probă a nimic. Până la urmă a fost să fie totul. Eram cel mai
        fost una multimedia. Erau întrebări grilă, foarte difi- fericit om de pe Pământ. Mi se părea ceva uimitor. Nu
        cile, cu variante asemănătoare şi timp foarte scurt. credeam că e posibil. Eram în extaz. Totul era ca un
        Timpul a fost cea mai mare problemă a mea, întrucât vis frumos din care nu mă mai trezeam. Abia apoi am
        era să nu termin de rezolvat mai multe cerinţe. M-am aflat că diferenţele dintre medalii au fost infime. S-a
        încadrat la secundă.                                  făcut diferenţa între aur şi argint sau bronz la sutime.
               Rezultatele s-au dat în ultima zi. Însă până Cred că o virgulă dacă mai greşeam nu mai luam me-
        atunci tot lotul nostru era foarte agitat şi dezamăgit. dalia. Asta a fost o minune de sus.
        Eu, cel puţin, credeam că nu voi obţine nicio medalie,       Am avut foarte mult noroc în toată povestea
        deoarece erau multe cerinţe la care, credeam eu, nu am asta, însă nu doar norocul mi-a adus medalia. Au fost,
        răspuns suficient sau nu am răspuns corect. Mai ales probabil, mii de ore de muncă de-a lungul anilor, atât
        la proba practică unde, din neatenţie, n-am văzut o acasă individual, cât şi cu domnul profesor Dragomir.

            REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48                                                                       65
   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71   72