Page 75 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ca o glumă extrem de sugestivă, Svalbar), cea mai CNU ÎN LUME
nordică alimentară din lume, cea mai nordică biserică
din lume, cea mai nordică universitate din lume, cea Și totuși, vedetele nu au fost balenele, nici
mai nordică farmacie din lume și grădinița locală care cârnații și nici chiar ghețarul Nordenskiold, înalt de
este, da, ați ghicit, cea mai nordică din lume. Apoi sute de metri căci, la mică depărtare, două capete albe
ajungem la locuința ei unde, în loc de lemne pe foc și se ridicau ritmic deasupra apei înghețate. “Văd două
miros de pește, găsesc un apartament perfect normal: mici capete...” zice suedezul. Înșfac repede binoclul și
mobilă de la Ikea, o bucătărie utilată, o baie modernă. ce să vezi? Doi urși polari, mamă și fiu, defilau înot
Dacă nu erau pieile de focă puse pe post de covorașe, prin fața noastră. Motorul bărcii tace. Conversațiile se
ai fi zis că te afli într-una din metropolele Europei con- opresc. Se aude doar foșnetul gecilor de fâș, în timp
tinentale. Pe hol este o hartă în care toți turiștii veniți
au înfipt ace cu gămălie, pentru a marca locul din care
vin. Am luat un ac și, cu o ușoară mândrie, l-am înfipt
la nord de Dunăre. Eram singurul din zona aceasta a
Europei. După o scurtă introducere, cum era încă zi
(urma o surpriză legat de asta), am pornit la explorare.
Există multe povestiri de groază despre
prețurile exagerate și inumane din Norvegia. Dar, cum
s-a și dovedit, toate sunt adevărate. Dacă o sticlă de
apă de jumătate de litru este, tradus, cam douăzeci de
lei, litrul de ulei de măsline ajunge la o sută și de carne
sau alte produse animale nici nu mai încape vorbă. Așa
că, ușor traumatizat, m-am mulțumit în acea seară cu
tăiței chinezești cu un sos dubios dulce-acrișor, mân-
care care s-a ridicat la “doar” treizeci de lei. Apoi,
sătul, mă pun să aștept noaptea care va aduce cu sine,
sper, Luminile Nordului. Aștept. Aștept. Mai aștept
puțin. Se apropia de ora două dimineața și soarele
părea că rămăsese blocat la orizont, nedorind să apună.
De unde să mai țin eu minte lecția de geografie de la
începutul gimnaziului, în care se spunea clar că
echinocțiul are loc pe 23 septembrie, iar până atunci
întuneric, ioc! la Polul Nord. Așa s-a dus și speranța
de a vedea Aurora Boreală.
Astfel, ajungem și în cea de-a doua zi. Ynndo
e plecată la serviciu, dar ne-a spus în ultima seară cum
funcționează treburile prin gospodărie. Așa se face că,
mâncați, spălați, îmbrăcați, ne ducem în port, de unde,
așa cum era stabilit, în zorii noștri ne ia o mică barcă,
operată de o agenție de turism. Pe punte suntem cam
o duzină de oameni care stăm și ascultăm
instrucțiunile ghidului, un suedez zdravăn, cu un nume
pe care n-am putut să-l rețin. Barca pornește,
conștiincioasă, și cu ajutorul unui binoclu, la
instrucțiunile ghidului, avem ocazia să vedem fauna
arctică în toată mândria ei.
Svalbard are multe de oferit în acest sens. Mai
întâi, la orizont apare o balenă Minke. Apoi alta, și
încă una. Peste câteva minute, o specie de pasăre cu
ciocul roșu-portocaliu dă târcoale ambarcațiunii pentru
ca mai încolo să apară pe mal o turmă întreagă de reni
de Svalbard. Spre deosebire de renul cel de toate zi-
lele, acesta e mai mic, alb și pufos. Am numărat pai-
sprezece reni care pășteau blazați. Dar cum soarele era
deja bine ajuns în vârful boltei, s-a dat semnalul de
masă. Curios din fire, m-am înfipt imediat în carnea
de balenă, cârnații de ren și brânza cu caramel. Ce pot
spune, balena a fost bună, deși nu aș mânca-o la un
grătar cu prietenii, cârnații, deși se lipeau de cerul
gurii, erau comestibili, iar brânza era uimitor de bună
până să-ți dai seama ce este, de fapt, și anume brânză
cu aromă de caramel. Mda...

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 fotografii: Codrin Ghidiu 73