Page 73 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Am îmbrăcat atunci cea mai frumoasă rochie și i-am CNU ÎN LUME
cârpit poalele cu copaci. În întuneric, i-am desenat în
negru ca să-mi amintesc cea mai frumoasă nuanță de
verde. Și am reușit. Era culoarea copacilor în lumina
cumplită a zilei.
Zilele treceau prea repede ghidate de progra-
mul încurcat uneori doar de ploaie. Diminețile pline
îmi antrenau sufletul în jocuri cuminți, după-amiezile
copleșite de căldură ne căutau tainele și le găseau măr-
turisite între grupurile de copii, iar serile aduceau acal-
mie și augmentau sclipirea pădurii. Seara de vineri era
decorată cu o petrecere și cea de duminică, scăldată de
amintirea aromată a unui film vizionat alături de ca-
bana noastră, la etajul sălii mari.
În cea de-a doua săptămână, programul rămă-
sese același, cu excepția celor trei activități la alegere
pe care le schimbasem cu Nature, Cards games și, din
nou, Magic. Pe noul orar era însemnată ziua de mier-
curi, promisă Color War-ului. Aveam să aflu că, pentru
copiii ce veneau în tabără de 7-8 ani, acest război de- aparținea integral competiției, atfel că seara trecu re-
venise o tradiție a echipelor Green și Grey puțin tre- pede, trăgând după ea ziua plecării.
cută de frontierele tovărășescului. O zi întreagă Am lăsat în urmă tabăra cu ecourile lacului, co-
marcată de activități, jocuri și galerie pentru echipele pacilor, stelelor, îndreptându-ne spre casa viitoarelor
noastre se termină cu un foc de tabără care anunță vic- gazde, Joanne și Neil. Ne-au primit cu drag, compor-
toria echipei adverse, Grey. Am văzut atunci lacrimi, tându-se firesc, ca o adevărată familie. Timpul petrecut
am văzut fericire și dezamăgire, am văzut speranțe alături de ei a fost minunat: cină în familie, ieșiri în
concretizate și așteptări destrămate. Era un complex oraș, discuții plăcute. Întâlnirea cu oceanul a fost una
de emoții care se amesteca printre crengile copacilor din multele surprize ce ne-au fost oferite de noua fa-
întunecați, proiectate pe cerul târziu. Ființa mea nu milie. Infinitatea sa era puntea către acasă. Nu eram
încă pregătiți să o traversăm înapoi, dar simțeam că
suntem mai aproape de cei ce ne așteptau dincolo de
întinderea în care se scălda și cerul.
Zi de zi, urmam cursuri de limbă engleză în ca-
drul școlii EC, situată în centrul orașului Boston.
Având filiale pe mai multe continente, școala este re-
cunoscută pentru calitatea cursurilor. În urma testelor
inițiale atât eu, cât și Andreea am fost repartizate la
clasa de avansați alături de alți 12 studenți. Aprecierea
a fost reciprocă în condițiile în care noi eram captate
de metodele moderne de predare, iar profesorii, uimiți
de gramatica pe care o stăpâneam în urma a ceea ce
învățasem în România. După terminarea orelor,
aveam organizate activități de vizitare a celor mai im-
portante edificii ale Bostonului. Bineînțeles că nu pu-
teau lipsi din program plimbările prin parcurile
orașului, mall-uri și China Town. Diversitatea cultu-
rală și umană, ce nu cunoștea bariere de culoare sau
de religie, mă copleșea, mă uluia, integrându-mă în
acest univers a cărui parte deveneam. Un moment
înălțător al șederii în Boston l-a constituit vizita la
prestigioasa Universitate Harvard, a cărei măreție îți
impune respect, dincolo de faima dobândită de-a lun-
gul timpului.
Deși, la începutul călătoriei, timpul părea
nesfârșit, acesta s-a strecurat perfid pe lângă noi și ne-
am regăsit în aeroport, pregătiți de întoarcerea acasă,
cu nerăbdarea revederii și a împărtășirii aventurii ame-
ricane.
Oportunitatea oferită de EERC a reprezentat
pentru mine și pentru ceilalți tineri împlinirea unui vis,
iar celor care doresc să aplice pentru acest program le
doresc best of luck!

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 71