Page 34 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ESEU

Ica Roxana DUMBRAVĂ

studentă în anul al III-lea
Facultatea de Filologie - București
Ipostaze ale transcendenței

feminine în postumele

lui Lucian Blaga*

Entitatea feminină din postumele lui Blaga, în- lui” care, în postume, echivalează modului în care
7
deosebi cea din volumele Cântecul focului și Ce aude este conturată natura. Spațiul blagian generează fiorii
unicornul, este într-o metamorfoză continuă și are o dragostei, iubita fiind o încununare a frumuseții deja
8
înfățișare difuză ce unește mai multe ipostaze. Proiec- existente. Descris ca un „basm vegetal” , acest cadru
tat ca reflectare a naturii, flacără, lumină sau cenușă, natural apare ca personaj al relației, centrul lui fiind
chipul feminin devine o esență a elementelor primor- tocmai imaginea materializată a iubitei. Deprinsă din
diale (apă, aer, foc, pământ), este de necuprins și ca- existența palpabilă, ipostaza feminină devine pseudo-
pătă funcție transcendentă. reală și trupul ei este o îmbinare între uman și vegetal,
În poeziile postume, se configurează o erotică prin consistența naturală pe care o capătă: „tu crengi
ce ilustrează trecerea către un dincolo intangibil, în- ai, iubito, nu brațe,/ și muguri îmbii, cu mlădițele
9
tâlnirea cu celălalt fiind mistică, asemenea unei regă- prinzi” .
siri într-un spațiu sacru. Femeia devine ipostazierea
unui fior al necunoscutului, „perpetuă revelație a unei
1
lumi de dincolo” și, de aceea, iubirea este, inițial, per-
cepută ca unire și identificare: „Iubind [...] suntem în
2
tine, Elohim” . Ea devine proiecție și căutare continuă
a Divinității, pe care Blaga, în Trilogia cosmologică,
o numește Marele Anonim. Ca principiu existențial de-
finitoriu, Marele Anonim este un „mister central care
3
apără echilibrul” . El este asemănat cu un centru me-
tafizic al existenței, care ne refuză, „ne pune limite” 4
și de care încercăm să ne apropiem prin cunoaștere.
Ideea de transcendență nu apare în postumele
lui Blaga prin echivalări de termeni sau metafore care
să exprime conceptul de sacru. În conceptele filozofice
prezentate de Blaga, dar și în poezie, metafora capătă
un caracter extins. Ea reprezintă totalitatea
modalităţilor prin care se formează o viziune
existențială (filozofia, religia, mitologia, ştiinţa) și nu
reflectă esența lumii într-un mod obiectiv, deoarece
5
cunoașterea este supusă cenzurii transcendente , care
limitează ființa. În poezie, vedem că obiectele de-
scrierii, dar și cuvintele ca obiecte ale comunicării, nu
sunt mistificate și nici reprezentate prin identificarea
unor asemănări între uman și divin. Astfel,
transcendența apare ca trăsătură definitorie a „lucrului
6
care o reprezintă” și raportarea la imaginea feminină
se face utilizând acest sens al conceptului de
transcendență. Plecăm de la premisa că orice act de
comunicare face ca realitatea să devină perceptibilă.
Această transpunere a realității în ceva ce omul poate
înțelege devine o adevărată „luare în posesie a realu- grafica: Denisa Paula Saragea

* Eseul a obținut premiul I la Colocviul Național
32 Studențesc "Lucian Blaga" - Sibiu 2016 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48