Page 89 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 89

PROFESORI  DE  NEUITAT                              sese la clasă. Profesorul s-a mirat de calea aleasă de
                                                              mine, probabil mai complicată, dar m-a felicitat pentru
        este să tai din înălţimea piscurilor, ca să acoperi pră-  modul cum mă descurcasem. Nu ţinea, deci, să ştim
        păstiile“. Am rămas toţi captivaţi de realitatea pe care  ceea ce el ne spusese; important era să ştim şi să ştim
        Profesorul reuşise să ne-o sugereze printr-o imagine  că de obicei sînt mai multe căi de aflare a adevărului,
        atît de plastică. Această imagine m-a urmărit de atunci  chiar dacă una se numeşte a reducerii la absurd.
        în permanenţă, căci reprezenta aplicarea unui principiu    Şansa de a-l fi reîntîlnit pe Domnul Rusescu
        mecanic în viaţa socială, preocupare constantă a so-  după ce nu-i mai eram elev m-a ajutat să refac imagi-
        cietăţii timpului: nivelarea, egalitarismul. Cum această  nea Profesorului din anii de liceu şi să înţeleg că a fi
        nivelare nu se putea realiza prin ridicarea celor de jos  profesor înseamnă mai mult decît a transmite nişte in-
        la înălţimea vîrfurilor, era necesară reducerea vîrfurilor  formaţii, care pot deveni sau nu informaţii, că elevii
        pînă la nivelul minim posibil. Acesta era egalitarismul  adevăraţilor profesori le rămîn mereu elevi, învăţăcei,
        promovat de societatea acelor ani.                    chiar şi după ce, intrînd în lumea umbrelor, au devenit
              Discuţii  ca  cea  amintită  au  dus  la  refacerea  imagine, poveste, legendă, prin cultivarea unor atitu-
        imaginii Profesorului Rusescu din anii mei de liceu,  dini definitorii în faţa vieţii.
        cu un comportament plin de bunăvoinţă faţă de elevi,       Scriu aceste rînduri cu gîndul că şcoala româ-
        în limitele unei decente îngăduinţe, dar nu fără sanc-  nească are modele demne de toată lauda, ce pot fi ur-
        ţionarea abaterilor repetate. Această îngăduinţă îl făcea  mate în remodelarea învăţămîntului, dar şi cu credinţa
        foarte apropiat elevilor. Exploatînd această relaţie şi  că această remodelare, permiteţi-mi să folosesc acest
        pentru a-i vedea reacţia în situaţii mai delicate, la 1  cuvînt în loc de mult prea mult vehiculatul restructu-
        aprilie din ultimul an de liceu i s-a pregătit o păcăleală  rare, ar trebui să înceapă cu regîndirea sistemului, care
        prin schimbarea sălii de clasă cu colegii de la C. Pri-  să aibă la bază formula Şcoala pregăteşte pentru viaţă,
        mul venit la clasă a fost profesorul Lavrinenco, de la  nu pentru examene. Examenele sînt şi trebuie să ră-
        limba rusă, care avea oră cu C-ul; a intrat în clasă, s-a  mînă o modalitate, una dintre modalităţi, şi nu mai
        uitat la noi, a trecut uşa înapoi să verifice dacă nu  mult, de verificare a calităţii pregătirii elevilor pentru
        cumva greşise sala, a reintrat şi, înţelegînd, probabil,  viaţă. Modelele ne vor oferi modele. Eu am vorbit doar
        repede păcăleala, ne-a aruncat replica lui favorită „măi  despre un model al meu, Domnul Profesor Corneliu
        zăpăciţilor, măi“ şi s-a îndreptat spre sala unde bănuia  Rusescu.
        că se află elevii lui. Ceva mai tîrziu, Domnul profesor
        Rusescu intra în sala unde trebuia să fim noi şi, fără
        să  se  uite  spre  clasă,  cum  procedase  Domnul
        Lavrinenco, s-a îndreptat spre catedră, dar aici, spre
        surprinderea lui, locul era ocupat. După explicaţiile
        profesorului Lavrinenco, a venit în sala în care ne
        aflam şi aşteptam cu nerăbdare, dar şi cu teamă, reac-
        ţiile. Nu a făcut nici un fel de comentariu, tot aşa cum,
        aveam să aflu mai tîrziu, făcuse un profesor de la uni-
        versitatea ieşeană care, se zice, la un 1 aprilie, în locul
        studenţilor, a găsit, legat de o bancă, un măgar; s-a re-
        tras iar lecţia următoare o începea cu precizarea că se
        vede nevoit să refacă lecţia anterioară, pe care nu şi-o
        ţinuse, întrucît în sală se afla o singură persoană.
              Pregătirea rămînea însă pregătire. Manualul de
        clasa a X-a era foarte voluminos, cu un număr impre-
        sionant de pagini. La prima oră, Profesorul a ridicat
        sus manualul şi s-a adresat clasei: „Acesta e manualul
        pe anul pe care îl începem. Cine crede că-i poate intra
        în cap să rămînă, ceilalţi să plece“! Nu a plecat nimeni,
        iar Profesorul a construit sistemul de cunoştinţe astfel
        încît la examenul de maturitate, cum se numea atunci
        examenul de bacalaureat, rezultatele au fost bune. Pre-
        tindea nu cunoştinţe disparate sau rezultate din înghi-
        ţirea  informaţiilor  pe  nerumegate,  ci  cunoştinţe
        articulate, bazate pe logică. La examenul despre care
        vorbeam, biletul pe care l-am tras  cuprindea, pe lîngă
        nelipsita problemă, două subiecte teoretice: bobina de
        inducţie şi formula oglinzilor concave – demonstraţie.
        Cum primul subiect îl ştiam, printr-o întîmplare îl re-
        văzusem chiar înainte de a intra la examen, am con-
        sumat  tot  timpul  de  pregătire  cu  demonstrarea
        formulei şi am rezolvat subiectul altfel decît ni se spu-

          86                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44
   84   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94