Page 86 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

bătrân. Ieșind din grădină și urcând versantul către CONFIRMARI
casa acestuia, Amantes îi vede pe petrecăreții agitați,
buhăiți de vin, îmbrăcând dezordonat armuri, care mai respecți cuvântul. Sabia, da – râzând cu poftă- o ale-
de care mai grele și mai strălucitoare, ascuțind zgo- gere bună.
motos iatagane și sulițe. De sub coifurile de metal le - Știi că ucide, nu?
atârnau bucăți murdare de turban. Cu cât se apropia - Nu îmi pasă. Pur și simplu, timp de doi ani,
mai mult de casă bătrânului, începea să se teamă la o singură dată am simțit gustul morții, într-o seară
gândul că mult iubitul său Mecena și întreaga lui casă lungă, cea mai lungă... În seara aia am adormit de-
este asediată. În momentul în care ucenicii au încălecat vreme apoi m-am trezit tremurând, transpirat și mi-am
și s-au pierdut în norul de praf ridicat de copitele cai- auzit inima pocnind ca un băț uscat, de mai multe ori,
lor, Amantes înșfacă furibund o sabie de pe jos și simțeam cum sângele se îngroașă în artere și am des-
aleargă către casa bătrânului, aflată la un nivel superior chis ochii mari, dorindu-mi să mai văd o dată lumea
pe versant. Acesta pătrunde în casă, năvălind asemeni din jurul meu, să o simt, înainte să mor, apoi m-am
unei săgeți, plin de colb și transpirat, în mijlocul ca- calmat și am adormit. Încă nu se iviseră zorii.
merei, unde bătrânul fuma tacticos din narghilea. *
Fumul era atât de gros încât mimica ironică a bătrânu- - Pe mine mă deranjează toți. Nici măcar eu în-
lui era greu de descifrat în lumina aceea semiobscură, sumi nu îmi sunt pe plac. Mi-e frică să mai am încre-
confundându-se în același timp cu o grimasă de dere în oameni, când eu, care mă iubesc așa de mult,
neliniște sau chiar una de durere. mă dezamăgesc singur.
- Era și timpul... - Ce te deranjează la tine?
- Sunteți bine? - Mă deranjează felul meu de a fi, mă deran-
- Tu ce crezi, băiete? jează că din dorința de cunoaștere, încerc să-i înțeleg
- Păi am văzut ucenicii pe cai echipați de luptă. pe ceilalți, și, când văd ce mărginiți sunt, mor! Pur și
- Știi că nu cu mult timp în urmă am făcut un simplu mor!
târg. Tu aveai dreptul de a petrece în grădinile mele. - E imposibil să-i urăști pe toți.
Corect? - Aveți dreptate, pe unii îi urăsc în reprize, iar
- Da...?! pe alții definitiv. Nu... Nu îi urăsc, dacă i-aș urî, ar în-
- Ei bine, călăreții pe care i-ai văzut sunt “co- semna să-mi bat prea tare capul cu ei, îi disprețuiesc.
pacii” mei pe care–i controlez prin intermediul grădi- Disprețuiesc prostul iremediabil și nemărginit în a
nii. Ce ironie! Un paradis aducător de morți, un nucleu mânca și a bea și a... A fi ceea ce vor alții să fie.
de frumos ce se hrănește din nisip și leșuri. Și tu cel Disprețuiesc fixiştii frustrați ce introduc oamenii în
pe care l-am crescut și pe care l-am învățat, tu să cazi pseudocategorii, înainte de a-i cunoaște.
în dorințele grădinii? Dar, asta e! Acum trebuie să- ți - Tu nu faci la fel?
- Nu. Eu dau șanse omului să evolueze în ochii
mei, în fiecare zi. Mintea mea - și-l apucă o criză ne-
bunească de râs, roșu la față și printre lacrimi - mintea
mea e o metempsihoză continuă, eu îi las pe mulți să
ajungă-n Nirvana, dar pe mine niciodată; începe să
plângă.
*
- Eu cred că tu gândești prea mult. Ar trebui să
mai trăiești. Să te bucuri de ce ți-a oferit natura și să
fii fericit, pentru că totul se întâmplă cu un scop.
- Adică, în mod controlat de o entitate, un
Ceva? Eu cred că totul se întâmplă doar din vina a ceea
ce suntem și ceea ce facem. Azi sunt la tine, nu pentru
că așa a vrut providența, nu pentru că am speranța că
mă vei ajuta, ci doar să râd de tine, sau poate doar să
te intoxic ca un vampir energetic ce sunt. Să-ți de-
monstrez cât de mic ești în comparație cu mine. Deja
ești confuz, dezorientat și nu știi ce să spui. Văd asta
în ochii tăi, frutea transpirată și degetele cu care bați
în masă, o simfonie a tăcerii. Manipularea... ooo, ma-
nipulare! Tot ceea ce ai început să simți despre tine și
situația în sine, nu e adevărul, e ceea ce am vrut eu să
știi, și acum mă joc cu mintea ta. Nu știi ce crezi și te
ferești de tot ce ți-am spus doar pentru că vrei să ai o
viziune pură a lucrurilor. Însă faci asta pentru că în
continuare ești manipulat de mine. – Râde – Din ce în
ce mai neliniștit. Calmează–te, tu ar trebui să moderezi
grafica: Ioana Andreea Preda discuția, domnule!
- Știu!!!!! Sunt și eu un om... și de când ai venit

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 83