Page 88 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

prof. univ. dr. Gheorghe Moldoveanu PROFESORI DE NEUITAT

Domnul profesor Rusescu

Am absolvit Liceul „Unirea“ din Focşani în guri de dascăl pe care le-am cunoscut şi, de-a lungul
urmă cu 58 de ani, în 1955. După absolvire am urmat carierei mele didactice, n-au fost puţine.
studii filologice, aspiraţiile mele împlinindu-se în bună Soarta a făcut ca primul meu loc de muncă după
măsură; am făcut doctorat în filologie, fără de care ca- studiile universitare să fie Institutul Pedagogic de 3
riera universitară, căreia m-am dedicat, nefiind posi- Ani din Galaţi, unde l-a reîntîlnit; era conferenţiar la
bilă. În lipsa unei pregătiri adecvate din liceu această Facultatea de Fizică-Chimie şi prorector al institutului.
evoluţie nu ar fi fost cu putinţă. Pregătirea aceasta tre- Am reîntîlnit omul pe care îl ştiam din liceu; acelaşi
buie căutată nu în cantitatea cunoştinţelor dobîndite, aer de părelnică neluare în serios a zbaterilor pentru
ci în calitatea lor, în preocupa- orice problemă se ivea, cu
rea profesorilor de a articula replică plină de umor desti-
cunoştinţele, de a le valorifica nată să încheie, derutant, dis-
interdisciplinar, deşi nu ştiu cuţia. Cînd un coleg s-a plîns
dacă la acea vreme conceptul prorectorului că nu are casă
interdisciplinaritate era în cir- şi institutul e obligat să-i asi-
culaţie (ca întotdeauna, realita- gure casă, a chemat secretara
tea există înainte de a fi şi i-a cerut să-l scrie pe tabel
denumită). Şi nici nu exista cu două apartamente. Era un
altă posibilitate în condiţiile de mod de a-i spune celui în
atunci, cînd baza pregătirii o cauză că la institut problema
asigurau informaţiile primite la era rezolvată, pentru primi-
orele de clasă, direct de la pro- rea casei fiind necesare alte
fesori. Manualele erau şi nu avize, nu la fel de uşor de
prea; mai nimeni nu avea între- obţinut. Aerul de absenţă, de
gul set de manuale. aparentă indiferenţă ce-l în-
Mă plec cu umilinţă în soţea cînd trecea pe culoa-
faţa tuturor profesorilor pe care rele institutului era de fapt
i-am avut; celor mai mulţi ar un mod de a-şi apăra gîndu-
trebui să li se ridice monu- rile, de a se sustrage de la
mente pentru strădania de a ne presiunile de cea mai diversă
asigura pregătirea necesară, cu factură ce i le agresau.
convingerea că nu pentru exa- Nu evita însă, ba chiar
mene ne pregătim, ci pentru îi făcea mare plăcere să par-
viaţă. Era aplicarea înaltei che- ticipe la discuţii în grupuri
mări a pedagogiei nu pentru restrînse, mai ales cu tineri,
şcoală, ci pentru viaţă ne pre- interesat de modul acestora
gătim, din puţinele cunoştinţe pretinse de programă de a gîndi, de motivarea atitudinii pe care o afişau. As-
conturîndu-se un sistem temeinic: nu multe, ci mult. culta, aproape absent, ce se discuta şi intervenea numai
La limba şi literatura română am avut bucuria ca cînd considera că e cazul sau dacă era provocat. Do-
în clasa terminală să-l am profesor pe Domnul Aurel vedea o cultură temeinică, nu numai în domeniul aşa-
Budescu, preocupat să cultive ideea judecăţii de va- ziselor ştiinţe exacte, ci şi în cel al umanioarelor, pe
loare în interpretarea textelor literare studiate, lucru care nu o afişa, dar se vădea în fundamentarea ideilor
deloc uşor în vremea cînd proletcultismul făcea rava- susţinute. La una dintre aceste întîlniri, la catedra de
gii. Unul din profesorii de la facultate obişnuia să în- limba şi literatura română, unde eu îl invitasem, avînd
trebe studenţii unde au făcut liceul şi pe cine au avut în centru discuţiei societatea noastră, raportată la so-
profesori la limba română. Cînd am spus numele cietatea occidentală, temă extrem de frecvent abordată
Domnului Budescu, profesorul s-a uitat la mine lung, pe atunci, l-am întrebat care ar fi explicaţia pentru
continuînd cu un bravo! unele cazuri catastrofale pe care le cunoştea occiden-
De data aceasta aş vrea să vorbesc nu despre pro- tul, după informaţiile de care noi dispuneam, şi care,
fesorii mei de română; aş putea fi bănuit că fac apolo- ne părea nouă, lipsesc din România (despre ele nu se
gia acestei discipline şi a meritelor slujitorilor ei, chiar vorbea). Răspunsul m-a pus pe ginduri, şi, de fapt, nu
dacă aceasta ar fi explicabilă: tot ţiganul îşi laudă cio- numai pe mine. „Măi băiete, lucrurile sînt foarte sim-
canul. Prefer însă să vorbesc despre un alt profesor, pe ple; prăpăstii, abisuri, se află numai acolo unde există
care nu l-am urmat în domeniul de pregătire, profeso- vîrfuri înalte, adîncimea acestora raportîndu-se la
rul meu de fizică din toate clasele de liceu, Domnul înălţimea piscurilor. Unde nu sînt vîrfuri prăpăstiile
Corneliu Rusescu, una dintre cele mai luminoase fi- lipsesc. Modalitatea de a reduce adîncimea prăpăstiilor

REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44 85