Page 82 - 2015_revista_noastra_nr_43-44
P. 82

Marina Raluca Baciu                                               CONFIRMARI

                                                                               Zbor de aur



                                                              Unde ţi s-au dus paşii
                                                              Ai lăsat urme aurite pe tavan.
                                                              Ochii tăi şi-au stins luminile albastre.
                                                              Aripile ţi-s tocite de atâta ură,
                                                              Pielea prea albă, prea perfect atinsă de vreun
                                                              zeu,
                                                              Pupilele pierdute-n  foaia mea subţire.
                                                              Am lăsat
                                                              o bucată celulozică din mine,
                                                               „pentru un înger”.
                                                              Doar ce am atins cu vârful pixului
                                                              şi iubirea s-a risipit printre vaporii de cerneală.


                                                              Doar  inhalează-mă
                                                              Şi pierde-mă-n plămânii tăi de plumb.
                grafica: Sara Giurcă                          Eu am să stau la focul aerului tău cuminte.
                           Certificat
                                                              Puternic val de umbre şi geamăte cereşti,
                                                              M-ai înghiţit şi m-ai pierdut în pieptul tău imens.
         M-am născut ieri, poem,
         Din pântecul mamei,                                  Că eu te-am numit „înger” şi acum nu ştiu ce
         Când versuri absurde-i spuneau c-am să fiu timp      demon eşti,
         şi loc.                                              Un suflet aurit, pierdut în stihuri oarbe,
         M-am născut ca o simţire melodică şi n-aveam         al vieţii ultim vers.
         titlu,
         Eram un vis unde tu erai o mică metaforă.


         Când eram mică, rimele-mi cădeau din poală
         Iar mama mi le aduna şi m-alăpta cu ele şi cu
         viaţă.
         Grea e viaţa de poem
         Să te scuturi mereu de metafore şi vieţi.


         Sunt poemul mamei mele,
         M-am născut şoptind, nu ţipând,
         Spunând un vers ce-mi zace acum printre coaste.


         Grea e viaţa de poem,
         Un final, o despărţire de foaie.
         El mă-nvaţă ca pe-un gând boem,
         Să mă tot nasc,
         să cânt,
         pe o fărâmă de vers
         o rimă ce încă doare.
                                                                     grafica: Alexandra Iancu
            REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44                                                                      79
   77   78   79   80   81   82   83   84   85   86   87