Page 66 - 2014_revista_noastra_nr_41-42
P. 66

DEBUT


                 O, bradul meu frumos...


          Printre foiţele cu cetină de jad,
          E sufletu’- ncărcat cu globuri... al unui brad ce
          îşi înalţă colind de slavă:
          „... O brad frumos, tu eşti copacul credincios...”

          Chiar când credeam că pomul a pierit,
          tăiat ca porcul
          în ziua de Ignat...
          Prin beteala veche şi globurile încercănate cu sclipici,
          Sub stea cu vârf zimţat
          Se ascundea muribundul brad, aproape-nmugurit
          Şi niciodată n-a dorit să piară...


          O, brad frumos, o brad frumos,
          Sufletul tău îmi place
          Şi din lumină, cu lumină mă preface!
          Sub ramurile tale,
          Se ascunde o fărâmă de iubire
          Şi un colţ din Dumnezeu:
          Sufletul meu...
          O, bradul meu frumos                                             grafica: Lavinia Gheabă
          Printre foiţele cu cetină de jad
          E şi fiinţa ce mi-ai încărcat
          şi îţi înalţ pios, colind în slavă:
          „O, brad frumos, tu eşti copacul credincios...”

                                                     În cumpăna dintre ani, vâscul aşteaptă
                    Strada copilăriei

                                                     În ceasul al doisprezecelea,
            Pe strada unde-am devenit copil          Inima cerului se răsfrânge peste noi: câteva suflete adunate
            galopez înapoia prezentului
                                                     într-o cameră vie.
            şi tu nu eşti acolo...                   Înălţăm cupele şi strigăm: „ Noroc!”
            Galopez înaintea trecutului              Sperând c-atât măcar s-avem:
            şi ai dispărut...în nefiinţă,            În Anul Nou, un nou îndemn...
            arhiva e goală.
            Alerg pe strada
                                                     Secunda care strigă „LA MULŢI ANI!”
            unde-am redevenit copil                  e lungă noapte cu lumină verde prin paharele senine,
            şi văd o urmă vagă în timp,              în care învăţ să nu gândesc la tine...
            în uscăciunea vremii.                    Şampania ne împleteşte cu confeti, vise... uitate pe tavan,
            Ai plecat,                               creând o noapte-n care, ciudat vorbind, se numără invers,
            m-ai lăsat în urmă,
                                                     ca să-nvăţăm doar Zâmbetul, din mers...
            Copilărie!
            Sunt o floare fumegândă                  ... Aş număra şi eu invers
            într-o ultimă secundă                    de m-aş vedea-n secunda zero,
            de viaţă muribundă...                    ... sub vâsc,
            Mă sting fără tine,
                                                     numai cu tine!
            Copilărie!
          62                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42
   61   62   63   64   65   66   67   68   69   70   71