Page 65 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

DEBUT
Copilărie în lacrimi

Azi e ziua în care îmi vine să plâng
cu patru lacrimi:
Una e pentru trecutul în care te aveam
numai pentru mine.
Şi alergam prin timp ca doi copii, în muguri de viaţă.
Alta e pentru prezentul în care te văd,
pierzându-te printre degetele mele,
pe care mi le doresc a fi
ale unui copil...
A treia e viitorul
în care nu te-am uitat...
Şi mor şi iar înviez
Văzându-i pe alţii cum te-mbrăţişează.
A patra eşti tu, grafica: Lavinia Drăgan
un iris ce plânge uşor...
Şi mă-nveţi a vorbi cu Luna Eneida fantasmelor
şi a iubi cântul stelelor,
stihuri fără ani,
Ale umbrei gânduri, simţeau în vântul cel secat
pe care mi le spunea cândva Copilăria. Un val aparte, şoptind într-o limbǎ
Ce glas frumos, ce miere blândă!
dus-a anilor căzuţi
cântat în graiuri vechi de moarte,
Mâine e ziua în care plâng de care Domnul astăzi ne desparte.
înzecit, cu lacrimi de argint,
uitând de mine, Umbra-mi, receptor de neiertat,
de tine, Copilărie! suflând petale-alb-argintii spre ceruri,
Dar voi veni a presupus c-a auzit valul înspumat
să dorm la Lună... vorbind graiul mării.
s-aprindem stele împreună,
precum o maică blândă, dulce, lină, ea a zis:
Copilărie!
,,pe vremea când aerul era doar fum,
din lan
cu galben eminescian, se înălţa spre zare.
iatǎ, o floare!
s-a şi-ncurcat cu alta, care
în crunt război decis
de-un vis,
ucis-a doi boboci de maci
în floarea-n-curăţirii.
Flori amare, negre, totuşi pururi albe,
-zis-a umbra-
Trăindu-şi Eneida moartă,
călătorind în lung şi-n lat
în Rai,
pe cai
de raze vechi şi-ngălbenite,
au nimerit un mit
supranumit: «Eneida fantasmelor»
grafica: Geanina Anghel

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 61