Page 11 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

Simona Noapteș ESEU

Autorul - călătorul către celălalt

sau un veşnic Prometeu

Prometeu comite crima, fură focul şi înteme- Adevăr: Sculptura, la fel cu
iază o nouă lume, o lume născută din mutaţie şi cu do- arta dramatică, este în acelaşi timp
rinţa genetică de schimbare perpetuă. Prezentul nu mai cea mai grea şi cea mai uşoară din-
este niciodată, începând cu Prometeu, suficient, viito- L
rul implicând mereu o nouă căutare, o nouă găsire, o tre toate artele. Copiază un model,
nouă asimilare. Transformarea viitorului în prezent îl şi opera este înfăptuită; dar ca să-i
face din nou insuficient si căutarea reîncepe. Pedeapsa
este aceea de a ne afla într-un continuu moment zero dai suflet, să creezi un tip reprezen-
care nu satisface dorinţa proteică de progres. Acesta tând un bărbat sau o femeie,
este mitul. Acesta este adevărul. Orice judecată morală aceasta înseamnă să păcătuieşti şi
asupra acestui fapt nu este în niciun fel posibilă, pentru tu ca Prometeu.
că ar fi subiectivă. Obiectivul nu are liber arbitru.
Acesta este adevărul transcendental. Acesta este mitul. Honoré de Balzac, Verişoara Bette
Necesarul funcţionează la fel în toate cazurile. Nece- Noţiunea de autor a fost precedată de aceea de
sarul de a fi mereu alţii, mereu noi, mereu nedescope- poet (în accepţiune antică) şi de cea de creator. Între
riţi. aceşti termeni nu există însă o sinonimie totală. Grecii
Suntem curioşi de misterele ascunse în ceilalţi, nu aveau termeni care să corespundă cuvintelor a crea
dar ne dorim mai întâi să le aflăm pe ale noastre. Spe- şi creator. Şi am putea spune că nici nu aveau nevoie
răm în primul rând ca aceste mistere să existe, să în- de ei. Le era suficient termenul a face (poiein). Şi nici
semnăm pentru noi înşine mai mult decât vedem în pe acesta nu îl aplicau artei şi unor artişti ca sculptorii
oglindă. Încercăm să ne prindem visele pentru că sim- şi pictorii: căci aceştia nu efectuau lucruri noi, ci doar
ţim că acolo se află ultimul mister din ceea ce suntem. reproduceau cele aflate deja în natură. Putem spune
Încercăm să le reînfăţişăm dimineaţa, întorşi cu faţa oare despre un pictor că face un obiect? întreabă Pla-
spre albul pereţilor, doar, doar, ar exista ceva de ne- ton în Republica şi răspunde: Nicidecum, el numai
atins în noi. Aceasta este primul, ultimul şi cel mai imită. Însă grecii au cunoscut o excepţie de la această
mare păcat al omului – de a se considera mai mult regulă, una singură, dar considerabilă: poezia. Numi-
decât este, iar încercarea de a afla acest inefabil şi in- rea ei greaca era poiesis, provenind de la verbul poiein
finit rest l-a izgonit din Paradis pentru totdeauna. (= a face). Grecii nu-l asociau pe poet cu artiştii, aşa
Autorul, ca instanţă literară, este poate unul cum nu asociau poezia cu arta. Noţiunea de creator
dintre cele mai bune exemple ale tendinţei de câştigare încă nu era folosită în legătură cu „autorul de litera-
a unei noi identităţi. Celălalt nu reprezintă numai ne- tură”. La fel şi în era creştină când creaţie rămăsese
cunoscutul, ci reprezintă, pentru scriitorul de literatură, rezervat numai pentru înfăptuirile dumnezeieşti: crea-
un grad mai mare de cunoaştere pe care acesta, prin tio ex nihil - creare din nimic, având alt sens decât fa-
opera sa, încearcă să-l atingă. Autorul şi opera sa sunt, cere.
la o primă vedere, contopite fără drept de îndoială. Dar Şi o bună perioadă, operele literare nici nu
cum devine Omul, autor? Si ce vedem noi mai întâi? aveau nevoie de un creator/autor/poet individualizat.
Opera sau pe creatorul ei? Pot fi ele oare privite sepa- Legendele, epopeile, poveştile, toate circulau fără să
rat? aibă nevoie de autenticitatea pe care le-ar fi oferit-o
Vom vedea că operă există şi fără autor şi că instanţa autorului. Veridicitatea lor era mai degrabă gi-
autorul poate exista şi fără operă (nu este vorba strict rată de vechimea lor sau de caracterul lor revelat. O
de absenţa autorului sau a operei, ci de modul de re- lungă perioadă poetul nu este decât un mediator între
ceptare pe care îl are cititorul).
zei şi ceilalţi oameni, este purtătorul de mesaj. Textele

REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42 7