Page 6 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

ESEU Beatrice Maria Alexandrescu

Oameni fără ceas – sunt constant şi rece – din

,,Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley

cele trei empirice, o lume cu o populaţie hialină şi cu
nouăzeci şi şase de indivizi derivaţi din aceasta, abso-
lut identici ca fizic şi gândire sunt oprimaţi de nerari-
tate, opusul, raritatea, fiind stigmatizat ideologic.
“Plastic is made from oil. Fiinţa se desparte de puterea ei desemnată biologic de
a fi, cel puţin în timpul vieţii ei, aproape unică. Iată că
Oil is made from dinosaurs. într-o distopie a animalului raţional, ideea de indivi-
dualitate este pervertită canonic de o minoritate igno-
Plastic dinosaurs are made bilă şi intens “civilizatoare”. Problema nu ar fi faptul

că oamenii, sub control, pot fi fericiţi (“false happi-
from real dinosaurs” ness”) şi energizaţi, ci că libertatea omului de a alege
este pur şi simplu o utopie, iar dacă prezentul se înfă-
ţişează sub vălul fantomatic al cultivării conştiinţei oa-
menilor şi arderii în masă a documentelor care să
aducă o singură cuantă de lumină în istoria şi în origi-
nea oamenilor, probabil şi viitorul va fi determinat de
O lume sub plasmă, ca după un Big Bang in- o cunoaştere a lumii care tinde la zero, în ceea ce pri-
ferior generator de structuri şi componente. Cu viaţa veşte clasa mijlocie.
nouă care se arată după ştergerea istoriei revelatoare Celălalt om din secolul XIX poate părea foarte
de adevăr şi fără mitologie sau arhetip, dar cu strămoşi natural înconjurat de tehnică şi de invenţii pe lângă
dintr-o lume despiritualizată la orice nivel, o societate omul de după Ford, care întrebuinţează migdale cu să-
de factură non-relaţională trăieşte în iluzii ale cinema- ruri de magneziu. Celălalt om din 632 Anno Fordi,
tografiei senzoriale, ale ruperii de trecut şi crede în fe- numit şi Sălbaticul (John Savage), aparţine unei alte
ricirea indusă. Oamenii nu se identifică decât cu ere, dezvoltându-se în prezenţa cărţilor lui Shakes-
materii care lucrează, care sunt mulţumite de ceea ce peare sau în solitudine, pretinzând dreptul de a fi bol-
realizează sau cel mult înghit soma, respingând arta şi nav, dreptul de a muri, dreptul de a suferi.

interrelaţiile, conceptul de mamă şi de tată iscând o Singurătatea, marcă ilegală a lumii lui Mustapha
criză şi un spectacol în această “Minunată lume nouă” Mond, este contemplarea; suboamenii nu găsesc sfin-
pe care Aldous Huxley o creează în nesaţul fizic. Bo- ţenia gândirii, ci, alături de viviparitate, de maternitate,
kanovskificarea - oamenii mai sunt ei înşişi sau au de cămin, o consideră o obscenitate. Aşa că evident că
adormit în Celălalt care le seamănă nu doar fizic, dar “solitudinea acustică a lui John (n.a. - a Sălbaticului)
intrigant de mult şi pe coloana comportamentală? O fu întreruptă brusc de sosirea unui uriaş roi de elicop-
mie de Epsiloni nu sunt de ajuns pentru muncă - ei iz- tere.” când Sălbaticul se refugiază în lumea sa, renun-
vorăsc din sticle, regăsindu-şi ADN-ul în ceilalţi mun- ţând la încălţămintea pneumatică şi la alte tehnologii
citori din fabrică, în ceilalţi mediocri destinaţi să fie avansate care lui i se par dezastruoase pentru adevă-
mediocri, căci cine sunt Epsilonii dacă nu nişte cretini ratul potenţial al omului. Nu mai există nici un adăpost
care nici măcar nu au puterea să îşi dorească singuri în lumea nouă, standardizată genetic şi divergentă:
viitorul sau să se comporte în singurătate, cel mult avem, pe de o parte, nişte Epsiloni nici indezirabili,
cinci minute, aşa cum simt? “Nu filosofii, ci amatorii dar nici “îmbunătăţiţi” sau refabricaţi prin ingineria
de traforaje şi colecţionarii de timbre alcătuiesc co- genetică avansată, nişte Epsiloni care pot lua parte la
loana vertrebrală a oricărei societăţi.” pseudofericire, iar pe de altă parte îi avem pe acei Alfa
Oamenii de la începutul secolului XXI nici nu desigur superiori, nu că nu ar exista şi o a treia parte,
reuşesc să înţeleagă ce semnifică introducerea cel sălbăticia, în care locuiesc ca ultimi supravieţuitori
puţin formală, ca teorie, a altor dimensiuni pe lângă Oamenii.
2 REVISTA NOASTRĂ nr. 41/42