Page 4 - 2014_revista_noastra_nr_41-42

Nu știu cu ce ar trebui să încep, chiar dacă pe primul loc ar fi felicitările
pentru reușita de invidiat cu Revista noastră, revista centenară, iar mulțumirile
mele pentru bunăvoința de a mă pune la curent cu mersul revistei și, prin in-
termediul ei, cu o parte, însemnată, din viața colegiului ar rămîne pe locul se-

cund. Cu fiecare reușită a liceului, permiteți-mi să-i spun tot așa, cum era mai
înainte, dar nu ca atunci cînd am absolvit eu, în 1955, cînd era Școala Medie
de Băieți nr. 1, mă simt eu însumi mai împlinit și mai convins că în România
nu se poate nicicum vorbi despre criza valorilor, despre impasul în care s-ar
afla țara.
Cine, bulversat de nereușitele noastre politice, propovăduiește neîncre-
derea în tineri, în cei care mîine vor conduce destinele țării, neîncrederea în
școală, răspunzătoare de pregătirea acestora, să frunzărească măcar Revista
noastră și se va convinge de confundarea planurilor. De aceea cred că

mulțumirile mele sînt prea puțin pentru ce reușesc mai tinerii mei colegi de
breaslă să facă.
Orientarea echilibrată, cultivînd încrederea în progres și în nevoia de
schimbare, în mutații, mai mult sau mai puțin bruște, despre care vorbește
prof. Daniela Plăiașu în Argument, articulată pe cultivarea valorilor, de azi și
de mai înainte, asigură continuitatea proceselor educației, încrederea în
școală, în menirea ei. Astfel de reușite mă determină să cred că școala e pe
mîini bune, în ciuda vicisitudinilor cu care au de luptat slujitorii ei. Fă, Doamne,
să le rămînă întreg curajul de a-și duce treaba pînă la capăt!
Mi-e greu să spun care din cele primite m-a incintat mai mult. În toate e
o investiție pentru care m-aș bucura să fiți apreciați cum se cuvine, caci toate

marturisesc ideea despre care vorbeam mai înainte. Ce bine ar fi fost de ar fi
existat posibilitatea unei largi răspîndiri a revistei, a volumului comemorativ,
a discului. Mulți ar fi avut ocazia să spună: “Et in Arcadia ego”. Știu că nu se
poate, dar mai știu că mîndria de UNIRIST nu va scădea din cauza asta. Mi-a
plăcut să constat că liceul nu este considerat cimitir al tinereții, căci tinerețea
se poate trăi din plin la Unirea.
Vă doresc să rămîneți sănătoși și cu aceeași încredere în Dumneavoastră
și în cei pe care îi formați. Să vă ajute Dumnezeu!
Dar să vă amintiți mereu îndemnul lui Coșbuc: “Puterea este-n voi/ Și-n

zei! Dar nu uitați, eroi,/ Că zeii sînt departe, sus,/ Dușmanii lîngă noi! Nădejdea
este-n voi și-n zei!”

Prof. univ. dr. Gheorghe Moldoveanu