Page 15 - Revista Noastra Nr.53-54 (2020)
P. 15

MOD / MODEL
               Alexandra CHIPĂILĂ                              Absolventă a Colegiului “Unirea” - promoția 2019

                                                                studentă, anul întâi la Facutatea de Jurnalism și
                                                                        Științele Comunicării, București


                                    Moduri de comunicare





                                                              privire: dacă ascultătorul privește spre vorbitor, în-
                                                              seamnă că îl încurajează să continue, dacă ascultătorul
                                                              se uită în altă parte, sugerează faptul că dorește să ia
                                                              cuvântul.
               Comunicarea este, din cele mai vechi timpuri,         În ceea ce privește studiul zâmbetului, expresia
        principala modalitate de socializare, înțelegere reci- ,,zâmbește cu ochii” nu este deloc una întâmplătoare.
        procă, dar și baza conviețurii, pentru că, prin interme- Tot Collett explică faptul că zâmbetul autentic este de-
        diul acesteia, putem afla informații despre oamenii din terminat de două seturi de mușchi, cei care antrenează
        jurul nostru, dar și de la kilometri depărtare, putem colțurile gurii și ridică obrajii și cei care se află în jurul
        înțelege sentimente, fapte, idei, astfel încât să putem ochilor și formează, cunoscută în denumirea populară,
        (măcar) încerca să fim pe aceeași lungime de undă cu ,,laba gâștii”. Mușchii din zona gurii, care antrenează
        receptorul nostru.                                    zâmbetul propiu-zis, pot fi controlați conștient, însă
               Fie că vorbim despre Fidipide, erou al Greciei cei din zona ochilor nu, astfel că ne putem da seama
        Antice, recunoscut pentru că a alergat 42 km de la de zâmbetele false doar privind în colțul exterior al
        Maraton la Atena pentru a transmite vestea  înfrângerii ochiului.
        perșilor, erou care, în cele din urmă, a murit de epui-      Și  mâinile  ne  trădează  deseori,  mai  ales  în
        zare, sau vorbim despre semnalele cu fum ce trimiteau cazul în care ne simțim anxioși, când încercăm să ne
        diferite informații oamenilor aflați la distanțe consi- ținem  mâinile  ocupate,  fie  ne  jucăm  cu  cheile,  cu
        derabile, ori de un mod de comunicare codat, prin flu- pixul, cu bijuteriile sau tragem de haine. Postura, însă,
        ierat, folosit în insula La Gomera din Canare, pentru a este un bun indicator de angajare a interlocutorului în
        alerta  oamenii  cu  privire  la  apropierea  vaselor conversație. ,,Postura foarfecelui” este cea în care pi-
        dușmane, toate sunt moduri prin care oamenii comu- cioarele sunt încrucișate și arată imobilitatea. Aceasta
        nicau.                                                sugerează  faptul  că  persoana  este  angajată  în
               Aceste  moduri  primitive  de  transmitere  a
        informațiilor sunt succedate de unele din ce în ce mai
        moderne precum codul Morse, telegraful, telefonul,
        radioul, televizorul, telefoanele mobile, comunicațiile
        radio, comunicarea prin sateliți și, astăzi, cea mai po-
        pulară, comunicarea prin intermediul rețelelor de so-
        cializare.
               Însă noi comunicăm de la începuturile lumii și
        până în ziua de astăzi prin gesturi, distanțe, tonuri ale
        vocii, mimică și emoții. Mark L. Knapp consideră că
        transmitem semnale nonverbale pentru a comunica
        cine suntem, pentru a arăta ce tip de relații am stabilit
        cu ceilalți, ce sentimente avem față de aceștia, pentru
        a-i influența și pentru a înțelege mai bine ce vor ei să
        ne comunice.
               Corpul nostru este un adevărat dicționar de co-
        municare, pornind de la cap și până la poziționarea tru-
        pului, transmitem, prin gesturi, în fiecare secundă, un
        mesaj,  o  informație  despre  ceea  ce  simțim.  Peter
        Collett explică în ,,Cartea gesturilor” despre cum datul
        din cap, un gest atât de simplu și uzual, ne poate ajuta
        enorm într-o conversație odată ce este înțeles corect.
        Oamenii care dau din cap lent în timp ce interlocutorul
        vorbește, vor să transmită faptul că ascultă cu interes
        și nu vor să preia rolul vorbitorului. Cei care dau din
        cap energic, fie transmit faptul că sunt total de acord
        cu emițătorul, fie sunt grăbiți și vor ca interlocutorul
        să termine ca să își poată spună și ei punctul de vedere.
        Ne dăm seama care dintre cele două variante este după


            REVISTA NOASTRĂ nr. 53/54                               grafica: Denisa Iamandi                 11
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20