Page 88 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

CALENDAR CNU acest moment și tind să cred că este general valabilă.
Orice încercare a poetului de preluare a controlului
asupra poeziei va eșua lamentabil. Întotdeauna, fără
excepții. Cu siguranță sunt mulți care m-ar putea con-
trazice aici, dar consider că acea dorință de control în
acest context, dacă ea există, izvorăște din egoul ar-
tistului și nu mai produce decât iluzia poeziei. De ce ai
încerca să domini ceva ce este mai presus de tine?

Cum te simți în timp ce scrii, după și atunci
când vezi publicată poezia?
IVA: Sunt trei ipostaze complet diferite. Mă
simt incapabilă să descriu cum mă simt atunci când
scriu, cred că cea mai apropiată încercare de
înfățișare a acelor moment este poezia. Ce se întâm-
plă după “consumarea“ acelui moment, sunt, prin
comparație, doar chestiuni ingrate. Lucrul la forma ei,
atunci când este cazul, o bucurie naivă și cumva
înălțătoare, într-un sens de împlinire interioară, atunci
când ajunge să atingă și pe altcineva în afară de mine.

Cum continuă poezia odata ,,creată”?
IVA: Cred că nu poetul creează poezia, ci mai
degrabă acționează ca un fel de mediator între
aceasta și cititor. Altfel spus, este ales să îi materiali-
zeze manifestările. Desigur, el nu o poate face decât
într-un mod destul de profan, dacă mă întrebi pe
mine, pentru că adevărata esență a poeziei nu poate
fi mărginită de cuvânt, oricât de iscusit ar fi poetul. El
În continuare, am vrut să aflu părerea ei
despre creația poetică, discursul și dezvoltarea unui încearcă, atât cât se pricepe (și abia aici se poate
discuta despre nuanțe), să redea cât mai fidel ceea ce
poet, așa că i-am adresat câteva întrebări:
se poate reda în cuvinte, din ceea ce primește ca
mesager”.
Cum crezi că evoluează, se schimbă un poet? Mulțumim și succes, IVA!
IVA: Pot răspunde doar din punctul meu de ve-
dere, evident, și din propria experiență. E ceva
ce se întâmplă, pur și simplu. Ai un oarecare
cuvânt de spus asupra aspectelor pragmatice
ale procesului, nu și în privința direcției crea-
tive. Am mai spus-o și îmi susțin opinia, poezia
te transformă după bunul său plac. Poți ac-
cepta sau nu.

Ce relație ai cu poezia sau cât te iden-
tifici cu ea?
IVA: Încă nu am înțeles ce fel de relație
am cu poezia, însă un singur lucru îmi este
foarte clar: nu este una de interdependență,
ci mai degrabă una de supunere a mea față
de ea, de control al ei asupra mea. Aceasta
este singura certitudine pe care o am până în

86 REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50