Page 90 - 2018_revista_noastra_nr_49-50
P. 90

CALENDAR  CNU                               Oggi, iar ringul de dans, de organizatorii petrecerilor
                                                              și balurilor de altădată, păstrați de dl. Cornel Noană
        colegii mei, ci și la profesori. Și n-o spun din curtoa- într-o ecranizare memorabilă. Petrecerea s-a încheiat
        zie, ci pentru că indiferent cum trece timpul între noi, după  un  grandios  foc  de  artificii,  cu  un  tort  tăiat
        ceasul rămâne fixat la ora primelor noastre întâlniri.  frățește de actualul și fostul director, dl. Ene Simion.























        Am fost uimită să descopăr că simțurile de copii nu          Azi, când scriu, am în față o nouă fotografie.
        ne-au înșelat. Acolo unde am simțit prietenie, am fost Suntem iarăși toți. De-această dată, pe treptele liceului,
        așteptați cu căldură, acolo unde am simțit severitate, acum renovat. Nu mai avem robe, avem mantia pro-
        am fost întâmpinați cu ironii, unde am simțit bunătate,  priilor împliniri. Dar păstrăm în noi mândria de a le fi
        am revăzut blândețe, iar unde simțul critic obișnuiua purtat cândva.
        să întâlnească umorul, am regăsit echilibru.                 Le sunt recunoscătoare profesorilor și colegilor
               Într-un fel, această întâlnire e ca o aruncare în care au făcut posibilă această aniversare și las la final
        brațele tale peste timp. Ce mai păstrezi din ceilalți, ce două texte cu amintiri scrise de colegii mei care au
        mai găsești din tine la ei? Discursurile profesorilor de contribuit la concretizarea marii întâlniri, Liudmila
        la festivitatea din ziua aniversării mi-au arătat ce im- Matei și Vlad Vlăsceanu. Vă mulțumim și pe curând!
        pact a avut această generație pentru evoluția liceului.      Liudmila: ,,Ce îmi pare extraordinar după 20
        Iar conversațiile de seară, unde ,,Hora” s-a-ncins la  de  ani  nu  sunt  neapărat  poveștile  de  succes  și  de
        propriu, după numele restaurantului, au fost cea mai  excelență. Cumva, le anticipam, și mă bucur pentru
        frumoasă demonstrație că mobilizarea noastră a meri- fiecare în parte. Însă ce mi-a umplut sufletul a fost
        tat. N-am auzit mai multe povești de succes în același exact acel sentiment simplu de apartenență, de intimi-
        timp, mai mulți oameni retrăind cu entuziasmul fap- tate și complicitate dacă pot să spun așa. Cel puțin
        telor mărețe trăznăile lor de adolescenți. Proțapul lui timp de câteva ore, parcă nu a trecut timpul. După 20
        Vlad s-a umplut de cei care fumau cândva pe furiș la de ani am râs cu la fel de multă poftă din nimic, am



































          88                                                     REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50
   85   86   87   88   89   90   91   92   93   94   95