Page 91 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

savurat ca în adolescență fiecare prezență, am regăsit CALENDAR CNU
exact aceleași caractere și personalități savuroase,
deschise, generoase, integre. De aceea, pentru mine făcut Istoria, pentru că am fost prima generație de
testamentul pe care Promoția 1997 îl lasă de fapt absolvenți care a mărșăluit în robele vișinii prin în-
generațiilor de după este mai mult decât un standard tregul oraș, a continuat să facă istoria și după 20 de
de excelență, este în primul rând legătura profundă, ani. Nechimbați la suflet, ne-am revăzut cu aceeași bu-
încărcată de sens și autentică dintre noi - colegi și pro- curie pe care o aveam în timpul liceului. Și ne-am re-
fesori. Iar asta e cu adevărat emoționant, special și văzut în cea mai frumoasă zi de septembrie. Ne-am
mai degrabă rar. Iar eu pentru asta, mă înclin.“ revăzut cu emoție și bucurie. Și pentru că ne-a plăcut
Vlad: ,,Nu credeam vreodată că mă vor cu- mereu să fim unici, am fost unici și la momentul întâl-
prinde emoțiile la aproape 40 de ani. Nu neapărat nirii. Am realizat cea mai mare reuniune din Vrancea
gândul că m-am reîntors în școala mea dragă mă a unor absolvenți de liceu. Și asta s-a întâmplat la 20
apăsa, ci emoția dată de o reîntalnire, după 20 de ani, de ani distanță de momentul în care uimeam Focșaniul
cu adolescenții maturizați, foștii mei camarazi timp de cu marșul nostru. Fiecare dintre noi a dorit să lase
4 ani și poate chiar mai bine. Era emoția dată de reîn- cea mai de preț amintire tuturor generațiilor uniriste.
tâlnirea cu o mare parte a dascălilor cărora le Fie că au venit de la sute, fie de la mii de kilometri
mulțumesc zilnic pentru ce și cine sunt azi. Nici măcar distanță, ajungând din colțurile Europei chiar la în-
când am pășit pentru prima oară pe poarta Liceului tâlnirea de la Colegiu, uniriștii promotiei ‘97 au avut
Unirea, în 1990 nu am avut atâtea emoții ca în sep- un singur gând: Unirea face Puterea! Iar ceea ce am
tembrie 2017. simțit cu toții, alături de dascălii noștri, a fost un sen-
A fost minunat, să ne reîntâlnim generația spe- timent aparte: acela că spiritul unirist nu va muri
cială pentru un eveniment special. Generația care a vreodată!”

Alexandra IANCU
clasa a XII-a F

Balul Bobocilor CNU 2017

Dezamăgirea vine adesea din așteptări prea
mari pe care le avem de la cineva sau de la ceva.

Balul Bobocilor este, prin tradiție, o așteptare
foarte mare a celor din fața scenei cu privire la cei de
pe scenă și din spatele ei; de unde o presiune uriașă pe
„umerii” celor care îndrăznesc (fără să aibă habar în
ce se implică) să fie „actorii”, „creatorii”, „regizorii”,
„scenografii” (și lista poate continua) acestei așteptări
scurtate de timp.
Ce presupune totuși această provocare?
Răspunsul la întrebare este probabil ușor de in-
tuit - o experiență... interesantă, haioasă, emoționantă,
dificilă... o experiență care, în cele din urmă, își are
originile în celebrul cuvânt „UNIRE”, căci, fără ea,
balul nu se poate transforma într-o poveste.
E drept că, la început, fiecare a fost mai de-
grabă un antiunionist: fiecare voia să își impună
punctul de vedere, fiecare voia să fie folosite ideile lui,
fiecare voia, în felul său propriu, să fie „o părticică”
din bal, fără a-și da seama că întregul este un ansamblu
de „părticele”. Mai mult, „moleculele” acestea trebu- înt-adevăr, o luptă cu noi înșine și cu timpul (inclu-
iau să fie originale, poate chiar neobișnuite, ceea ce a zându-i aici și pe boboci). Nu conștientizăm prea mult
fost o adevărată provocare. Totuși, după îndelungi dez- că ceea ce avem noi nu erau decât frânturi din ceva ce
bateri, mai mult sau mai puțin pașnice, am trasat niște se voia a fi amplu. Nu conștientizăm nici faptul că mo-
linii firave și instabile a ceea ce urma să devină sche- mentul mult așteptat se apropia, iar lipsa de energie
letul poveștii noastre. Presiunea și tensiunea au creat, care preceda balul nu crea speranțe prea mari pentru
în mod neașteptat, o conexiune finală între organiza- un ochi experimentat. Și totuși, o forță și un spirit de
tori, pentru că ne-am dat seama că fără unire, scopul echipă neașteptate au șlefuit, „pe ultima sută de metri”,
balului nu putea fi atins. Ultima săptămână a fost, întregul spectacol. Intensitatea ultimelor zile ne-a făcut

REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50 89