Page 94 - 2018_revista_noastra_nr_49-50

CALENDAR CNU Căutarea mea a început dintr-o joacă. Eram o
mogâldeață care de-abia învățase să scrie, că se și cre-
Versurile pe care le găzduieşte această carte dea scriitoare! Ce-i drept, la nouă-zece ani, e mult mai
sunt revărsări gingaşe ale sufletului autoarei pline de ușor să crezi că ești scriitor. Cu cât am crescut, cu atât
prospețime, de sinceritate, de inocență, de fericire și mi-am dat seama că e cale luuungă până acolo! Nici
de iubire; în același timp, nelinişte și certitudine, cău- acum nu mă cred scriitoare. Sunt îmblânzitoare de cu-
tare şi regăsire, simplitate şi profunzime. Ele au reuşit vinte... și îmblânzită de cuvinte, iar din toamna aceasta
să-mi deschidă un drum imaginar spre un artist al cu- și autoarea unui volum de poezii.
vântului pe care am fericirea să-l cunosc. Fiecare Să revin: am început să scriu povești în clasele
poem dezvăluie paşii-temă pe care îi face autoarea primare, în gimnaziu am început să iau cuvintele tot
către esența ființei: copilăria, iubirea, natura, creația. mai în serios – le iubeam, le adoram, mă simțeam le-
M-a impresionat prima căutare a Adelinei care gată de ele cu totul. În perioada aceea am suferit și de
tinde spre absolut prin adresarea directă către divini- pana de cuvinte, care nu se rezolvă la fel de ușor ca
tate. E atâta delicatețe în ruga acesteia, încât nu cred pana de la mașină. Pana de cuvinte te aruncă în cele
că a existat un refuz căci: „Dumnezeu zâmbeşte” şi mai întunecate locuri din tine. Eram omul extremelor:
„nu-i mai e începutul un ciot/e ploaie de lumină”, cum ori scriam ca o nebună după cuvinte, ori nu scriam cu
mărturiseşte în finalul poeziei. săptămânile din cauză că eram în pană de cuvinte.
Cred că literatura modernă e fericită că şi-a Până în liceu eu nu am scris poezie aproape
îmbogățit paginile cu astfel de versuri pe care ai vrea deloc. În liceu am renunțat, în sfârșit, la goana după
să le ai pe noptieră pentru a le reciti ori de câte ori metafore și am început să simt o nevoie acută de sim-
simți că propria căutare e împovărată. plitate. Am început să caut acele cuvinte simple care
Poezia „Lecția firului de iarbă” mi-a plăcut în să exprime esența în poezie. Credeam că poezia avea
mod deosebit pentru că este un îndemn la renaștere su- să mă ajute și să-mi „educ” prozele viitoare. Poezia pe
fletească, la curajul de a nu renunța şi de a avea grijă care o scriu nu înlocuiește proza – în niciun caz! Aș
cu delicatețe până şi de firul de iarbă care ar putea să zice, mai degrabă, că ele se completează și mă ajută
te învețe din nou, bucurându-te de tot ce e frumos. să mă dezvolt scriitoricește în egală măsură.
Rebeca CAZAN (clasa a IX-a E) Volumul Nouăsprezece căutări nu a fost ne-
apărat unul pregătit. Nu am scris pe toată perioada li-
ceului cu gândul de a publica o carte. Volumul acesta
este materializarea dorinței mele, de la începutul lui
2017, ca poeziile mele să vadă lumina tiparului, lucru
posibil și prin încrederea acordată de echipa Libris
Editorial. Decizia mea de a publica a fost spontană,
dar asumată, căci, analitică de fel, am selectat cu
strictețe poeziile care apar în carte. Nu tot ce scriu îmi
(mai) place. Consider obiectivitatea față de propria
creație absolut necesară.
Poeziile se concentrează în jurul a două mari
teme: iubirea și cuvintele, de aici și motto-ul de la în-
ceputul volumului: Iubirea și cuvintele sunt adevărate
binecuvântări. Am scris câte ceva și despre copilărie,
căci mă simt strâns legată de ea.
Vă mulțumesc tututor celor care alegeți să citiți
cartea, căci sunt de părere că orice text trăiește cu ade-
vărat în momentul în care e citit. Mă înclin în fața
Confesiunea autoarei... voastră.

Unii m-au întrebat „De ce Nouăsprezece cău-
tări?”. Nu sunt vreo pricepută la matematică, de-abia
descopăr secretele matematicii sufletești: „Nouăspre-
zece” pentru că sunt nouăsprezece poezii, nu întâm-
plător nouăsprezece, căci nu vreau să uit nici vârsta
aceasta. Am vrut să marchez cumva, și pentru mine,
acest moment unic: la nouăsprezece ani am publicat
prima mea carte. La metafore mă mai pricep cât de cât,
în orice caz nițel mai bine decât la matematică, așa că
îmi permit să cred că tot ceea ce citim este și o căutare
înlăuntrul nostru. Și tot ceea ce scriu este o căutare în-
lăuntrul meu. Uneori anevoioasă, cu multe serpentine,
cu ploi și soare în același timp. Dar, în esență, cea mai
frumoasă și provocatoare căutare.

92 REVISTA NOASTRĂ nr. 49/50