Page 8 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ESEU Ica Roxana DUMBRAVĂ
studentă în anul al III-lea
Facultatea de Filologie - București
Imaginea chipului.

Reflecția și prelungirea eului

Instanța poetică eminesciană, caracterizată prin
dualitatea structurii, oscilează între identitate și alteri-
tate, fiind în căutarea perpetuă a unui sine însuși. Ea
unește ipostaze diferite: feminitatea maternă, erotică,
angelică, demonismul masculin sau chiar dedublarea
propriului chip, realizarea acestora având o constituție
dihotomică ce dezvăluie prezența unui dublu emines-
cian. Conștientizând această dualitate și proiectându-
se pe sine ca într-o oglindă, eul poetic eminescian își
caută unitatea sau dorește să se regăsească printr-o
imagine compensatorie. Unitatea sinelui este realiza-
bilă doar când ipostazele dublului au tendința să se
reunească sau când chipul eminescian își apropriază o
imagine complementară.
Chipul eminescian este o entitate confuză, con-
turată progresiv. El este compus din acumulări de im-
agini care cresc în intensitate și pe parcurs se
dedublează. Această inconsistență a eului eminescian
despre care vorbește și G. Călinescu se remarcă atât
la nivelul poeziei, cât și la nivelul prozei. Căutarea
unei identități este continuă, antitezele evidențiind
interacțiunea unor câmpuri semantice diferite pentru
cele două părți ale eului; dualitatea fiind
conștientizată, o parte a eului stă sub semnul farme-
cului, iar cealaltă, sub semnul veninului: Venin și far-
mec port în suflet (Venin și farmec).
Această dualitate venin - farmec caracterizează
atât sufletul îndrăgostitului, cât și întreg erotismul emi-
nescian care este ambiguu, din moment ce uneori ipos- nului Tlà). Ideea de femeie devine pe parcurs o reflec-
taza iubitei se confundă cu cea a mamei. Chipul căutat tare a eroului liric (Mircea Cărtărescu, 1992: 97) pen-
de îndrăgostit evoluează de la un blond angelic, spre tru că imaginea androginului se poate realiza doar prin
o ipostază întunecată, această ambiguitate accentuând apropierea dintre el și ea. Deși masculinul este gândit
structura duală a chipurilor eminesciene. Alternanța ca eu (G. Călinescu, 2000: 224), acest factor masculin
femeii ca iubită și mamă (Mircea Cărtărescu, 1992: este pasiv. El doar caută o împlinire, pe când femininul
92) se dezvoltă dintr-o ipostază angelică, chipul dia- este corporalizat și în continuă mișcare.
fan, cu ochii albaștri, față albă și lacrimi de mărgăritar Aflat în căutarea împlinirii androginului (Cri-
din Făt frumos din lacrimă devenind un chip de fe- stian Tiberiu Popescu, 2000: 96), îndrăgostitul își
meie palidă, naltă, blondă, cu ochii negri (în Sărma- găsește strălucirea doar într-un trecut în care entitatea
nul Dionis) pentru ca, mai apoi, să fie lipsit de viață: feminină se apropie de atributele perfecțiunii: trecutul
o femeie cu chipul de ceară [...] cu fața palidă și echilibrului primordial al genezei (care corespunde
moartă (în Avatarii faraonului Tlà). Nu putem însă chipului matern) sau trecutul unei împlinirii nostalgice
vorbi de o imagine propriu-zisă a chipului matern, de- (asociat iubitei): Prea mult un înger mi-ai părut [...]
oarece ea se suprapune cu imaginea iubitei: O, mamă, ca fericirea ce-am avut/să fi putut să steie (S-a dus
dulce mamă [...] când voi muri, iubito (O, mamă). Iu- amorul), O, cât eram de fericit/să mergem împreună
bita are același nume cu mama (Maria în Sărmanul (Adio), Din valurile vremii, iubita mea răsai (Din va-
Dionis), completează imaginea maternă care nu mai lurile vremii). Permanența regretului arată această
poate fi regăsită și are forță regeneratoare (Sărutarea stare de bine dată de trecut tocmai pentru că edenul
ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere) sau cele două erotic nu apare ca o necesitate a împlinirii iubirii.
imagini ale sinelui se confundă și nu mai pot fi sepa- Reconstrucția ideală a atmosferei erotice despre care
rate: Pare c-aș fi femeia ta, dar de mult, de mult, ori vorbește G. Călinescu face ca proiecția împlinirii să
pare - că muma ta. În sfârșit, e o simțire dulce și fa- fie iluzorie, poetul ajungând să fie postum sieși (G. Că-
miliară [...], cu toate astea te iubesc. (Avatarii Farao- linescu, 1978: 9) tocmai prin evocarea acestui trecut.
6 REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48