Page 7 - 2017_revista_noastra_nr_47-48
P. 7
Pe umărul tău...
Cum aș putea să nu adorm pe umărul tău
Carte nedefinită cu paginile lipite
Cu titlu-apetisant și coperți ruginite
Când nu toți muritorii dorm pe umărul tău?
Cum aș putea să nu adorm pe umărul tău
Pictură murală cu-aromă de seară
Abstractă, concretă, absurd de primară
Când pentru ei toți ești doar familiară?
Cum aș putea să nu adorm pe umărul tău
Simfonie pură-n acord de vioară
Cu gust de orchestră puțin acrișoară
III Când ei nu ascultă și nu se-nfioară?
Îmi adun diminețile din palma Ascult prinsă-n foi de pictura murală
Ce scutură firimiturile Cum să nu adorm pe umărul tău...?
Când termini de mestecat frigul
Și nu mai rămân decât cojile umezite de rouă.
Îți cureți sub unghii fiecare umbră de lumină
A răsăritului, apucată când
Ai întins mâna spre părul meu,
Fără să te văd sau să-l cuprinzi între degete.
Îmi împleteai din cele mai urâte flori
Coroanele victoriilor unor bătălii pe care
Nu le purtasem încă și nici nu știam că trebuie-
Mama îmi povestise despre ele cu ani în urmă,
Când torcea lâna și-mi descâlcea picioarele dintre ițele
Războiului pregătit de cu seară. El câștiga întotdeauna,
Îl uram pentru asta și-i încurcam mai cu îndârjire firele;
În dimineața culeasă azi din palma ta
Războiul e mai tăcut și mai pustiu decât oricând.
Alei de portocali
Pe aleea mea de portocali
Cu felinare sângerii
Se plimbă îngerii de mână
În trupuri verzi și stacojii;
Prin fumuri albăstrii cu gust de vin
Îngerii mei se încâlcesc în basme
Și calcă sirene mii
Transformându-le glasul în fluturi
Fluturi mii în culori senile
Aripi de catifea purpurie
Dintr-un colț întunecat
Femeia cu ochi scurși și părul arzând
Ghicește-n paharul cu vin
Iar glasul ei sfărâmă norii.
REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 Ninge. Ninge cu nimfe. 5
