Page 3 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

Argument

Ecoul - fără corp, având o relație specială cu timpul, cu rea-

litatea care i-a dat naștere și care îl face posibil, capricios și bizar

de foarte multe ori, înșelător și, uneori, înnebunitor – este un

bun simbol al succesului în munca de educator, de comunicator,

de persoană care își dorește să însemne ceva pentru oameni și
viața lor, în mare parte doar folosind Cuvântul…

Meditând asupra narațiunii mitologice a lui Narcis și a nimfei

Echo, nu poți să nu te întrebi dacă feedback-ul atât de căutat în

slujba didactică și în toate meseriile legate de comunicare, nu e și
un periculos joc cu apele, vălurile, mrejele tuturor psihismelor ce

ne amăgesc, ne însingurează și ne epuizează în nebunia căutării

ecoului muncii noastre, ideilor, faptelor, a acelui Sfânt Graal care

e indicativul însemnătății noastre – mai decorporalizat decât

fumul, mai instabil decât vântul, dar, uneori, mult mai durabil

decât iubirea lui Narcis pentru el însuși.

Desigur, psihologia, sociologia, istoria, morala, literatura,

angajarea socială, religia, dar și evenimente, proiecte didactice,

profesiuni de credință, toate acestea au legătură cu acest concept

care s-a impus pentru 2017, anul 151 al istoriei Colegiului
Național „Unirea”.

prof. Daniela Plăiașu