Page 13 - 2017_revista_noastra_nr_47-48
P. 13

ECOU
        a petrecut trei ani din viață studiind instituțiile totale
        americane. El va utiliza studii de psihiatrie, memorii,
        dar și observația participativă pentru a vedea el însuși
        cum se desfășoară viața celor instituționalizați. Cartea
        este  alcătuită  din  patru  eseuri  după  cum  urmează:
        ,,Despre caracteristicile instituțiilor totale”, ,,Cariera
        morală a pacientului psihiatric”, ,,Viața clandestină a
        unei instituții publice”, ,,Modelul medical și spitaliza-
        rea psihiatrică”.
               Curentul etnometodologic
               Etnometodologia este un curent al sociologiei
        americane care începe să se facă cunoscut mai ales ca
        un curent marginal și critic în anii 60. Este o știința so-
        ciala care s-a constituit în opoziție cu sociologia pe-
        rioadei și care se ocupa cu studiul microsociologic al
        realității sociale. Din perspectiva acestei orientări, so-
        ciologul nu ar trebui să se intereseze de o presupusă
        lume reală, ci de efortul oamenilor de a crea un sens
        comun al realității sociale. Problema fundamentală a
        sociologiei o reprezintă, deci, identificarea metodelor
        utilizate de către oameni pentru a crea sentimentul
        unei ordini sociale (Zamfir,2005,134), impresia că
        există reguli, definiții comune, norme sau valori.  Ha-
        rold Garfinkel, fondatorul etnometodologiei, și-a în-
        ceput studiile universitare în 1946 la Harvard, sub
        îndrumarea lui Talcott Parsons. În același timp, Gar-
        finkel se iniția în fenomenologie, citindu-l pe Alfred   grafica: Teodora Dobrițoiu
        Schutz, astfel încât se consideră uneori că cele două
        surse se află la originea etnometodologiei.           reușeste să lanseze o teorie prin observație, dar într-o
               Conform lui Philippe Corcuff <<în cuvântul manieră metodologică.
        etnometodologie ,,etno” sugerează că un membru dis-          Mai mult, aș spune că Erving Goffman a ,,co-
        pune de cunoașterea simțului comun al societății sale, chetat” și cu sociologia cognitivă, un concept lansat în
        iar ,,metodologie” că poate pune în acțiune aceste me- etnometodologie de Aron Cicourel. ,,Sociologia cog-
        tode comune.>> (Philippe Corcuff, 2005)               nitivă s-a impus în lumea științifică studiind compor-
               Fiecare om este un sociolog, în ciuda faptului tamentele  umane  prin  intermediul  interacțiunii  și
        că procedurile de investigare a realității sociale pe care interconexiunilor  dintre  indivizi”  (Rariță  Mihail,
        le utilizează sunt metode profane. Iar sarcina sociolo- 2009). Cicourel se va remarca mai ales prin lucrarea
        gului de profesie este de a studia mecanismele elabo- sa de critică metodologică ,, Method and Measurement
        rării fiecăruia. (Ungureanu și Costea,  1985, 268). Așa in Sociology”. E important de știut că dezvoltă dialo-
        că sociologia profesională trebuie să funcționeze după guri și cu alți sociologi americani, printre care și Er-
        aceleași scheme ca și sociologia profană, din moment ving  Goffman.  În  ,,The  Social  Organization  of
        ce realitatea socială este construită sau produsă prin Juvenile Justice”, Aron Cicourel  afirma: ,,structurile
        proceduri ce aparțin ambelor tipuri.                  sociale pe care sociologii se străduiesc să le înțeleagă
               Goffman  surprinde  în  cercetarea  sa presupun o cunoaștere a așteptărilor din planul secund
        raționalitatea profană a acțiunii, modul în care actorul pe care membrii societății le utilizează ca pe o schemă
        reușește să producă în activitatea sa curentă descripti- de interpretare pentru a realiza o recunoaștere ușoară
        bilitatea lumii sale sociale, iar prin aceasta să se ma- și intangibilă a mediului.” (Cicourel, 1968, 15)
        nifeste ca participant la producerea ordinii sociale.        Atât în ,, Aziluri”, cât și în ,,Viața cotidiană ca
               Mișcarea etnometodologică se definește având spectacol”,  Goffman  pune  accent  pe  importanța
        următoarele trăsături: ,,observarea realului, limitarea interacțiunii în cercetarea sociologică. Dacă în primul
        obiectului (cercetătorul cunoaște terenul de cercetat caz, interacțiunea este utilizată ca metodă de studiu,
        într-o manieră practică, pentru ca este membru al aces- cercetătorul însuși interacționând cu subiecții și în
        tuia și. prin urmare, are toată legitimitatea de a stabili același timp observându-le felul de a interacționa în
        limitele), acumularea cunoașterii (descrierea sensului instituțiile totalitare, în cel de-al doilea interacțiunea
        pe cale de a se constitui în interiorul unui grup din este generatoare de cunoaștere a aspectelor sociologice
        poziția de membru, cercetător, permite să se realizeze din viața cotidiană.
        o cunoaștere riguroasă întru-cât, fiind poziționat în        Studiul activităților practice furnizează socio-
        timp și spațiu, nu-și pierde valabilitatea)” (Rariță Mi- logului un punct de plecare fundamental în studiul or-
        hail, 2009). Pe acestea se fundamentează și cercetarea ganizării  sociale.   Tot Aron  Cicourel  este  cel  care
        lui Goffman în instituțiile totale. El înțelege esența lansează și noțiunea de ,,competență interacțională”
        mișcării entometodolgice și o conceptualizează astfel care semnifică ,,capacitatea de a recunoaște, primi,
        încât să ajungă la o cercetare viabilă sociologic, adică trata și crea procese de comunicare, care sunt în același

            REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48                                                                       11
   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17   18