Page 15 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ECOU

Ecoul psihologic în viața

omului

facă vocea cunoscută. În cele din urmă, mesajul li
se pierde, iar ei devin ecoul altei persoane care are
o chemare diferită de a lor.
Deciziile pe care le ia o persoană au un ecou
Nu putem da vina pe destin puternic asupra acesteia mai devreme sau mai târ-
pentru tot ceea ce ni se întâmplă. El nu ziu. În cazul în care alegerile persoanei sunt bune,
este decât un reprezentant al ecoului atunci efectele vor fi benefice; însă în momentul
în care alege greşit, consecinţele se modifică ire-
nostru, o reflexie a acțiunilor realizate mediabil. Astfel, viaţa poate fi uşor asemănată cu
anterior, fie de către noi, fie de către un munte, iar omul, la începutul vieţii sale, este în-
zestrat cu o pereche de aripi pentru a putea ajunge
universul înconjurător. în vârful acestuia. Gândurile, vorbele, emoţiile, ac-
ţiunile, alegerile, pe care le face din propria voinţă
sau influenţat, îi vor slăbi aripile în cazul în care
nu sunt benefice, micşorând totodată posibilitatea
de a fi stăpânul acelor culmi. Oamenii care nu au
puterea necesară să treacă peste aceste impedi-
mente sunt înfățișați drept mai puțin puternici,
care se pierd uşor pe ei înşişi, rezultatul fiind pier-
derea aripilor.
Aspiraţia generală a omului este cea de a se
face auzit, dar mai ales ascultat de către cei din jurul
său; dorinţa de a lua cuvântul, în timp ce restul îl ur-
mează în drumul său către succes, admirându-l. Un om
are visuri şi anumite aşteptări, dar, la fel ca semenii
săi, se cufundă în detalii şi nu mai răzbate să vadă an-
samblul: omul ar putea reprezenta schimbarea în so-
cietate, doar dacă aceasta nu l-ar schimba mai întâi pe
om. Doleanţele şi visurile sale sunt pronunţate în ado-
lescenţă, perioada “mirajul eroului” în care ei repre-
zintă felul de a fi al unui viitor strălucit. Pentru cei mai
mulţi dintre tineri, acest fenomen fie dispare, fie este
abandonat odată cu intrarea în rândul salariaţilor. Aşa-
dar, în ziua de astăzi, oamenii ar putea fi clasaţi în
patru mari categorii: uneltele, ecourile, cei tăcuţi și
rezonanţele.
“E dificil să eliberezi oamenii din lanţurile pe
care le venerează.” zicea Voltaire. Oamenii şi-au creat
propriile reguli şi restricţii care, de cele mai multe ori,
nu fac decât să îi ţină încătuşaţi. Sunt învăţaţi de mici
cum să privească într-o singură direcţie, li se spune ce
este bine şi ce este rău, ce au voie să facă şi ce nu. Ast-
fel, sunt create tipurile de oameni „unelte”, oameni
care se ancorează cu totul în spusele părinteşti, care
pot fi manipulaţi cu multă uşurinţă, neavând o viziune
sau o perspectivă proprie asupra lucrurilor.
Frica de a greşi a fost şi, probabil, încă mai este
cunoscută multora, fiind o cauză a rigidităţii noastre.
În nenumărate rânduri, persoanele aleg, mai degrabă,
să fie banale decât să se avânte în necunoscut. Oame-
nii îşi clădesc un zid ce are și va avea efecte negative
asupra lor în viitor, aceştia având tendinţa de interio-
rizare, de stagnare şi, uneori, chiar de declin. Astfel,
preferă să stea în umbră în loc să iasă în faţă şi să–şi

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 grafica: Andreea Cristea 13