Page 19 - 2017_revista_noastra_nr_47-48

ECOU

Beatrice Maria ALEXANDRESCU
studentă în anul al II-lea
Facultatea de Limbi străine - București
Lumina ca o actriță

a samsārei în romanul

,,Templul Zorilor” scris

de Yukio Mishima

Un roman inundat de lumină şi de metamor- unui punct de sprijin cu adevărat puternic al lumii
foze ale acesteia, ,,Templul Zorilor” scris de Yukio noastre. Moartea străluceşte prin pielea leproşilor, re-
Mishima, care reprezintă al treilea volum din tetralo- flectând, asemeni apei purificatoare, o lume infinită
gia ,,Marea fertilităţii”, ilustrează universul plin de spre care ne îndreptăm cu toţii. Raportul dintre reali-
complexe ale unor personaje dominate de dorinţe im- tate şi iluzie, dintre lumea de dinainte şi de după
posibil de împlinit în lumea mirajului redescoperită de moarte trezeşte curiozitatea lui Honda, pentru care
protagonistul Honda - spectator al luminii proiectate conformarea după legi şi generalizarea faptelor
de splendida Ying Chan, Prinţesa Luminii, lumină ce reprezentaseră totul.
eliberează plăceri estetice înrudite cu sublimul, pre- Lumina apare în ipostaze multiple: ca soare, al
cum cea provocată de admirarea luminii de dimineaţă cărui răsărit este venerat de credincioşii din Benares,
reflectate de râul Menam şi a unei torii (poartă aflată ca foc, atunci când au loc ritualuri de purificare şi sac-
la intrarea într-un altar shintoist) ce aproape se rificare şi când arde noua casă a lui Honda, ca femeie
transformă în rama cerului. Experienţa în Thailanda ce amplifică misterul. Lumina poate fi rece, precum
deschide porţile trăirilor senzoriale extrem de fine, cea a lunii, sau caldă, precum cea a soarelui, poate fi
precum simţirea pe piele a răcorii de dimineaţă, în început sau sfârşit, explorând lumea interioară, reali-
contrast cu zăpuşeala specifică locului, şi observarea tatea, purificând, creând iluzii, orbind, îmbătând cu
minuţioasă a lumii din jur, ce se va mistui în propriul propria-i frumuseţe trecătoare, ţâşnind dintr-un punct
foc, dezvăluind iluzia vieţii, a emoţiilor, dar şi sacral- în care este concentrată conştiinţa universală. Atracţia
itatea. imaterialităţii scânteiază în ochii plini de vise ai lui
Prinţesa Ying Chan, o copilă care susţine că Honda. Lumina absoarbe, se strecoară, iese, poate fi
este reîncarnarea lui Kiyoaki, reprezintă punctul de in- difuză, prin razele pe care le aruncă pe pământ, înviind
teres al avocatului Honda din momentul vizitei la imaginaţia acestuia, dez-iluzionând.
aceasta. Prinţesa şochează, absoarbe, dă naştere imag- Honda percepe pragul dintre tinereţe, vârsta lu-
inilor senzuale, frământându-l, deschizându-l spre ne- minii şi a extazului, la care se pot împlini toate
cunoscut, umbrindu-şi propria reflexie în ochii dorinţele, când gloria poate fi atinsă, când întreaga
acestuia, atunci când el se apropie de silueta ei. lume personală este fertilă, şi bătrâneţe, când totul
Din drumul parcurs de avocat, drum ce va apare ca înveşmântat în umbră, când nici iluzia nu se
duce la descoperirea purităţii, face parte excursia la mai poate minţi pe sine ca fiind iluzie, când eul devine
peşterile-templu Ajantā şi în Benares, unde are un joc al timpului. Honda se luptă cu imaginarul aces-
experienţa morţii şi a bolii, elemente care revelează tei lumi, rămânând blocat între ataşarea şi detaşarea
tranzienţa, rapiditatea cu care curg fluviile vieţii, lipsa de aceasta, de aici izvorând şi oscilarea între vitalitatea

REVISTA NOASTRĂ nr. 47/48 17