Page 33 - 2015_revista_noastra_nr_43-44

ESEU Daniela Janet Popoiu

Ion Barbu: sub semnul terţului inclus

1. Paradigma terţului inclus Naturii, a diferite niveluri de Realitate şi de percepţie;
Numele lui Basarab Nicolescu, fizician şi 2) trecerea de la un nivel de Realitate la alt nivel de
eseist redutatil, este asociat automat cu cel de promo- Realitate cu ajutorul logicii terţului inclus; 3) structura
tor internaţional al transdisciplinarităţii. Devenit, între ansamblului nivelurilor de Realitate este o structură
timp, unul dintre cei mai cunoscuţi filosofi francezi complexă: fiecare nivel este ceea ce este pentru că
(de origine română) contemporani, care îmbină toate celelalte niveluri există în acelasi timp (Nico-
într-un mod fericit discursul ştiinţific cu cel filosofic, lescu 2002: 241). Aşadar, obiectul cercetării transdis-
şi pentru care realitatea poate fi receptată doar printr- ciplinare este o Realitate multidimensională şi
o abordare transdisciplinară, Basarab Nicolescu s-a multireferenţială: o Realitate alcătuită din mai multe
impus şi în spaţiul cultural autohton cu câteva dintre niveluri (guvernate de legi diferite); niciunul însă „nu
lucrări sale: Rădăcinile libertăţii; Transdisciplinarita- constituie un loc privilegiat de unde pot fi înţelese
tea (1999), Noi, particula şi lumea (2002), Teoreme toate celelalte niveluri de Realitate“ (Nicolescu 1999:
poetice (1996); Știinţa, sensul şi evoluţia – Eseu asu- 65).
R
pra lui Jakob Boehme (2000). Cercetarea transdisciplinară încearcă să depă-
Termenul de transdisciplinaritate a apărut la şească limitele gândirii binare prin adoptarea unei noi
începutul anilor 1970, în operele unor cercetători din logici: logica terţului inclus (propusă iniţial de Ştefan
domenii diferite: în opera psihologului elveţian Jean Lupaşcu), capabilă să descrie şi să explice coexistenţa
Piaget, a filosofului şi sociologului francez Edgar şi coerenţa diferitelor niveluri de Realitate.
Morin şi a astrofizicianului austriac Erich Jantsch (Ni- Ce este terţul inclus? Pentru a înţelege mai bine, vom
colescu 2002: 324-326). Iniţial, sensul acestui concept enunţa, mai întâi, cele trei axiome ale logicii clasice:
era cel de „înăuntrul disciplinelor”; ulterior însă, la un (1) axioma identităţii, în care A este A, o propoziţie
colocviu organizat în acelaşi an, la Nisa, dedicat inter- este identică cu sine;
disciplinarităţii, Jean Piaget va folosi conceptul şi cu (2) axioma non-contradicţiei – A nu este non-A –,
sensul „dincolo de discipline”. Abia în 1985 apare, în care ne spune că o propoziţie nu poate fi adevărată în
limba franceză, prima ediţie a lucrării Noi, particula acelaşi timp cu negaţia sa;
şi lumea, în care Basarab Nicolescu unifică semnifi- (3) axioma terţului exclus, orice propoziţie logică
caţiile acestui concept pornind de la prefixul trans. este sau adevărată sau falsă, a treia posibilitate nu
După cum autorul însuşi precizează în Mani- există.
fest, transdisciplinaritatea nu este o nouă disciplină, Această logică binară, care a fost afirmată pen-
ci o nouă viziune asupra celorlalte discipline umane, tru prima dată în sec. al VI-lea î.Hr. de către filosoful
în corelaţia lor cu starea complexă a civilizaţiei tehno- grec Parmenide, a fost înlocuită cu o logică mult mai
ştiinţifice, a societăţii multiculturale, dar mai ales a subtilă, enunţată de Ştefan Lupaşcu, cea a terţului in-
omului contemporan – care trebuie să facă o sinteză clus, care a revoluţionat gândirea secolului al XX-lea
între multiple tensiuni (sociale şi profesionale), aspi- şi continuă s-o facă şi astăzi. Însă, în acelaşi timp, a
raţii (materiale şi culturale) şi exigenţe (morale şi spi- născut o teamă instinctivă, venind din străfundurile
rituale) ce-i frământă contradictoriu fiinţa. Aşadar, fiinţei noastre, faţă de acceptarea principiului terţu-
transdisciplinaritatea oferă o nouă viziune asupra lui inclus – „există un al treilea termen T care este
lumii şi propune o nouă metodologie de cercetare, în acelaşi timp A şi non-A, căci această acceptare
aplicabilă în orice domeniu, care urmăreşte să conci- pare să pună la îndoială propria noastră identitate,
lieze ştiintele exacte cu cele umaniste, să transgreseze propria noastră existenţă“ (Nicolescu 2009: 156).
barierele dintre discipline şi să descopere „ceea ce se În centrul gândirii lui Ştefan Lupaşcu se află o
află în acelaşi timp şi între discipline, şi înăuntrul di- logică a contradictoriului care postulează existenţa
verselor discipline, şi dincolo de orice disciplină, fi- unui al treilea tip de dinamică antagonistă. Materia,
nalitatea sa fiind înţelegererea lumii prezente“ potrivit lui Albert Einstein, se reduce la noţiunea de
(Nicolescu 1999: 53). energie, deci materia-energie fizică macroscopică şi
Tot în Manifest, Nicolescu departajează clar materia-energie vie biologică sunt potenţial conţinute
transdisciplinaritatea de pluridisciplinaritate, care se într-o a treia materie, materia cuantică, lumea particu-
referă la studierea unui obiect dintr-una şi aceeaşi dis- lelor (Lupaşcu 1982: 200). În această a treia materie,
ciplină prin intermediul mai multor discipline deodată, omogenul, care guvernează materia fizică, şi eteroge-
şi de interdisciplinaritate, care se referă la transferul nul, care guvernează materia vie, se înfruntă într-un
metodelor dintr-o disciplină într-alta (Nicolescu 1999: echilibru simetric, fiecare fiind, în acelaşi timp, semi-
51-52). actualizat şi semi-potenţializat. La acest nivel, energia
Metodologia transdisciplinarităţii, aşa cum o se află într-o stare de contradicţie absolută. Este vorba
descrie Nicolescu, este întemeiată pe trei postulate: de starea T, adică starea terţului inclus. Altfel spus,
1) existenţa, în natură şi în cunoaşterea de către noi a pentru filozoful Ştefan Lupaşcu, starea de echilibru,
30 REVISTA NOASTRĂ nr. 43/44